Select Page

Domnica Petrovai: Vacanțele, părinții și copiii

Domnica Petrovai: Vacanțele, părinții și copiii

Vacanțele copiilor pot fi o ocazie pentru părinți să petreacă mai mult timp de calitate cu micuții. Specialistul, Domnica Petrovai, psiholog și psihoterapeut, ne dă câteva sfaturi.

Ce semnificație are vacanța pentru voi? Și, mai ales, ce vă doriți să însemne vacanța pentru copilul vostru? Așadar, ca părinți, ce așteptări aveți de la vacanță? Odihnă, relaxare, experiențe noi? Dar pentru copilul vostru?

Vacanța înseamnă regăsire, cu sentimentul de siguranță și încredere

Vă reamintiți vacanțele din copilărie, acelea cu părinții sau cu multe tabere? Sau joaca cu copiii din spatele blocului? Sau vacanțele petrecute la bunici, adesea lungi, cu mult dor și așteptarea revederii cu părinții: „Când vin mama și tata să ne ducă acasă?” Și cum poate învăța un copil să trăiască cu atât de mult dor? Sau, pe de altă parte, cum poate să se detașeze, să nu mai aibă nevoie de părintele de care, de altfel, are atât de multă nevoie?! Cum poate ajunge să nu mai simte durerea, cum o „acoperă”…
Ei bine, se poate, și asta pentru că încrederea și siguranța s-au rupt. Acum e singur și învăță să aibă singur grijă de el. Să nu mai depindă de mama și tata pentru că nu sunt acolo pentru el. Sau să se atașeze mult prea mult de cei care sunt în preajmă, bunica sau bunicul, să le fie frică să nu îi supăre, dezamăgescă ca să nu fie părăsit și de ei. Nu spun că vacanțele departe de părinți nu sunt valoroase pentru copil. Dimpotrivă. Sunt foarte valoroase în măsură în care timpul alături de copil și împreună cu copilul, fără alți distractori – parcuri de distracții sau vacanțe sofisticate – este împlinit.

Ce înseamnă pentru voi vacanța?

Un loc de regăsire? Mă reîntorc la mine după multă agitație, grabă, termene de predare, sarcini și responsabilități? Plec cu mulțumire și recunoștință? Sau este doar o fugă? O evadare dintr-un gol și multă tensiune? Sau, pur și simplu, dintr-o nemulțumire: „Aștept să trăiesc și eu un pic pentru mine.” Sau este ceva “de consum”? Caut mereu locuri și experiențe noi? Dar pînă la urmă trebuie sa ne gândim: de ce sau de cine fugim? Care sunt neîmplinirile, frustrările, vinovățiile din viața mea și de ce vream să acoperim golul cu vacanțe? E un exercițiu care ne ajută să fim mai atenți la alegerile pe care le facem: ce vreau eu, de fapt?! La final, ne putem da lesne seama că poate cautăm în locul nepotrivit.

Care vreți să fie amintirile copilului din vacanțe?

Vacanța este un spațiu al regăsirii, în care ne reconectăm, în primul rând, cu noi. Și apoi cu cei de lângă noi. Cu copiii, soțul sau soția. Nu cred în vacanțele în care părintele epuizat și obosit face pe placul copiilor, încercând, cumva, să se revanșeze pentru absența din viața lor: „Să fie copilul fericit”. E un soi de mită, dacă vreți. Vacanță trebuie trăită în ritmul apropierii noastre – cu liniște, prezență conștientă –, nu în grabă și departe de noi.
E simplu: un copil care se simte în siguranță, iubit pentru că sunt prezent fizic și emoțional se poate desprinde sănătos, fără durere, își poate explora liber și fără frică sau teamă potențialul, fără teama de a ne pierde: se descurcă de la sine fără un sentiment de nesiguranță. Sau fără să simtă că ne rănește pe noi dacă explorează. Și asta, mai ales, în contexul zilelor noastre, când nouă, părinților ne este greu să îi lăsăm să se bucure de ei și experiențele lor.
Atunci pot merge câteva zile la bunici sau în tabere cu prietenii sau în tabere de cercetași și își testează limitele, își tolerează disconfortul și învață să fie rezistenți mental și emoțional – adună atât de multe amintiri frumoase. Apoi, nu vă fie teamă de plictiseala copiilor. Așa se cunosc. Așa ajung la ei, la cine sunt ei, diferiți ca identitate de noi, părinții. Și, esențial, oricît de mare ar fi tentația, nu mai ocupați și planificați tot timpul copiilor.
Lăsați-le spațiul vital să se cunoscă, descopere, să capete exercițiul controlului asupra propriei lor vieți. Și vacanța este momentul ideal pentru a-și exersa atenția pentru nevoile lui, empatia, compasiunea și recunoștința. Sunteți, bineînțeles, acolo, prezenți și când trece printr-un disconfort, cum este plictiseala. Dar nu îi învățați să se evite pe ei cu prea multe plăceri și distracții. Știu, este greu de găsit măsura sănătoasă: să nu se simtă neglijat, ignorat, dar, totuși, să îi dăm spațiul să fie el cu el. Să păstrăm, evident, câteva obișnuințe și rutine importante pentru copil, pentru că rutina îi dă copilului sentimentul de siguranță, de predictibilitate. Da, suntem adulți, dar trebuie să învățăm să fim părinți pentru copilul nostru. Pentru ca amintirile lui din vacanță să dureze o viață.

Vacanța, o amintire la care mă reîntorc

Mi-am reamintit cu multă încântare de povestea unui tată care le-a oferit copiilor lui, adolescenți, o vacanță neobișnuită: un drum, pe jos, de aproximativ 100 km, din orașul unde locuiau la casa părinților lui, a bunicilor. O călătorie. Adesea de asta au nevoie copiii noștri. De o călătorie. Către lucrurile cu adevărat importante ale familiei!

Domnica Petrovai este psiholog clinician pr., psihoterapeut cognitiv-comportamental, specializat în psihologia copilului, cuplului și familiei. Fondatoare Mind Education Health și a Școlii pentru Cuplu. Pe Domnica Petrovai o găsiți pe MindEducation sau pe pagina de Facebook.

About The Author