Select Page

Experiența de groază a unei mame internate cu băiețelul la Pediatrie 1 în Cluj: medici și asistente care urlau, frig în saloane și mâncare rece

Experiența de groază a unei mame internate cu băiețelul la Pediatrie 1 în Cluj: medici și asistente care urlau, frig în saloane și mâncare rece

O mamă care a stat internată timp de 4 zile cu băiețelul la Spitalul Pediatrie 1 din Cluj-Napoca, reclamă atitudinea nepotrivită a medicilor care ar fi trebuit să îi trateze copilul, dar și condițiile proaste pe care a trebuit să le suporte în spital.

Într-o scrisoare trimisă Ziar de Cluj, tatăl băiețelului internat în spital descrie câteva situații de-a dreptul revoltătoare pe care a trebuit să le suporte, în momentele în care și-a vizitat soția și fiul.

„Prima dată când am intrat în cameră, geamurile de sus au făcut zgomot ca și cum cineva le-ar fi trântit cu putere (a fost de la curentul generat de ușa pe care am deschis-o pentru a intra în cameră). Am mers direct și m-am urcat pe masă și le-am închis pe toate cât am putut mai bine. Dar curentul se simțea foarte tare când stăteai la masă sau în patul respectiv. Este adevarat că am ales patul de langa geam pentru că era singurul care avea laterală. Mancarea era servită rece: – chiar dacă a fost mamaligă cu branză – ceaiul a fost rece, trebuia pus pe calorifer ca să îl poți da copilului; – pâinea de multe ori era arsă, nu prăjită”, a povestit părintele

Tăticul mai povestește și cum a fost amenințat cu chemarea poliției, pentru că a cerut să plece acasă pe proprie răspundere, pe motiv că nici un medic nu s-a interesat de starea copilului său, acesta fiind lăsat cu o perfuzie pe care nu a mai verificat-o nimeni.

„Într-o seara (aproximativ ora 22:00) am vrut sa plecăm din spital, pentru ca toata ziua nici un medic nu a venit la noi, iar perfuzia urma sa se termine in maxim jumatate de ora, iar copilul de langa noi plangea. Am cautat cateva minute bune pe cineva – tin sa precizez ca nu ne-a zis nimeni unde gasim in caz de urgenta medic, asistenta, sau ce buton trebuie sa apasam. Este adevarat ca am vazut pe perete 2 butoane rosii dar nu am aflat pana acuma care este scopul lor. Asa ca am inceput sa intreb prin saloane iar o mamica mi-a zis s-a verific in „sala de tratament”.

Intr-adevar, acolo era o asistenta intinsa pe pat, cu mainile sub cap, si cu picioarele incrucisate in pat, astepta ceva (o sa va zic putin mai incolo ce astepta). Conversatie: —Discutie pe un ton lent—-pozitia a ramas aceeasi: maine incrucisate pe piept, picioarele ridicate si incrucisate pe dunga patului.
– Eu – Buna seara;
– Ea – Buna seara;
– Eu – Am dori sa plecam acasa, cu cine trebuie sa vorbim?
– Ea – Nu puteti sa plecati nicaieri.
– Eu – (M-a umflat pur si simplu rasul) Cum adica nu putem sa plecam, am venit de bunavoie nu suntem la inchisoare.
– Ea – (aceeasi pozitie, tonalitatea vocala a dansei incepea sa creasca) Daca plecati chem politia.
– Eu – Nu va suparati doamna, au trecut deja mai mult de 48 de ore de cand sunt internat. Copilul nu a inceput un tratament, perfuzia o sa i se termine, nevasta si copilul nu poat sa doarma pentru ca ceilalti copii plang, este curent in camera, deja la copil a inceput sa-i curga nasul etc.
– Ea – Ce copil plange?
– Eu – Cel din camera de langa, si acuma plange…
– Ea – A, la ala o sa-i dau mancare intr-o jumatate de ora si nu o sa mai planga

Tatăl a mai povestit și despre atitudinea rece, isterică și neprofesionistă a doctorițelor Eva Kiss și Romanța Barbu, angajate al Clinicii Pediatrie 1 Cluj.

Citiți restul mărturiei pe www.ziardecluj.ro

Sursa foto: spitcocluj.ro

About The Author