Select Page

Mesajul emoționant al doctoriței demisă pe nedrept: „Îmi pare rău că nu le voi mai putea acorda ajutorul necesar copilaşilor”

Mesajul emoționant al doctoriței demisă pe nedrept: „Îmi pare rău că nu le voi mai putea acorda ajutorul necesar copilaşilor”

„Mă numesc Simona Tătar şi până în 10 ianuarie am fost medic primar pediatrie la Spitalul Clinic de Copii din Cluj-Napoca, Clinica Pediatrie 3.” Așa își începe dr. Simona Tătar povestea amară în care trăiește de câteva zile.

Redăm integral întreaga declarație a doamnei doctor, care a lăsat o carieră în Franța ca să aibă grijă de copiii românilor, iar un sistem bolnav și niște legi aberante interpretate după bunul plac al „greilor” medicinei românești au lăsat-o fără loc de muncă.

Am obţinut acest post, într-adevăr, datorită faptului că eram deja asistent universitar al UMF Cluj-Napoca; există această colaborare între spitale şi universităţi, în centrele universitare. Asta s-a întâmplat în 2008, angajarea s-a făcut ca medic cu jumătate de normă, la Spitalul de Copii, cu contracte separate, pe perioadă nedeterminată, contractul neavând vreo clauză care să stipuleze încetarea acestuia, o dată cu cel de pe UMF.

După 10 ani eu am demisionat din UMF, nu doresc să detaliez, aş spune doar că nu am structura şi personalitatea potrivite unui job in UMF, lucruri pe care le-am descoperit în timp. Mi-am dorit acest post didactic, am dat de 2 ori examen (prima dată nu am reuşit, pentru că era postul “pregătit” pentru cineva, eu totuşi am insistat şi am concurat şi atunci şi a doua oară). Nu am premeditat acum 10 ani să “intru” în UMF, ca să pot lucra ca medic în Cluj şi peste 10 ani să demisionez din UMF.

S-aîntâmplat…

…iar apoi a început lupta absurdă pe care am dus-o,pentru ca după ce am renunţat la un serviciu cu normă întreagă, să rămân medic cu jumătate de normă, pe postul meu, la Spitalul de Copii. De ce luptă şi de ce absurdă … pentru că toate aceste lucruri trebuie reglementate, se supun unor legi, se supun Codului Muncii etc. nu am competenţa să intru eu în detalii juridice … esenţialul e că acestea nu există în situaţia de faţă sau sunt interpretabile, iar în acelaşi timp, există în Cluj, numeroase situaţii, în care colegi de-ai mei au renunţatla UMF şi şi-au continuat munca pe spital cu jumătate de normă sau cu normă întreagă, fără nici o problemă.

Există foarte clar precizat în ordinul 865/2015 al MS, faptul că după 5 ani lucraţi ca medic cu integrare clinică, poţi să ceri normă întreagă în spital, renunţând la UMF, este foarte clar precizat că dacă te pensionezi din UMF, poţi rămâne cu jumătate de normă pe spital, situaţia mea însă (demisionat din UMF; 10 ani lucraţi ca medic şi solicitare păstrare jumătate de normă) nu e atinsă textual în acest ordin şi atunci … s-a interpretat artistic.

Eu voi merge evident mai departe în justiţie, pentru că nu sunt în situaţia în care cerşesc un post Spitalului de Copii, ci în aceea în care doresc să mi se acorde un drept.

Mă înclin în faţa părinţilor,care mi-au dovedit o susţinere impresionantă- într-o ţară în care se vorbeşte doar rău despre medici, sunt invadată de mesaje de mulţumire, de apreciere, de revoltă, din partea părinţilor pacienţilor mei … nu înţeleg nici ei, alături de mine, absurdul situaţiei. Îmi pare rău că nu le voi mai putea acorda ajutorul necesar copilaşilor;

Mă înclin în faţa colegilor din Spitalul de Copii, care în număr foarte mare (34 de medici angajaţi), au semnat o petiţie către domnul manager, dar el este de neclintit, aplică demn legea (nu ştim exact care lege…).

Sute de părinți ai căror copilași, mai mult sau mai puțin grav bolnavi sunt acum disperați și se gândesc ce vor face la următoarea criză de boală a micuților, că nu vor mai putea fugi la PEdiatrie 3, unde îi aștepta mereu dr. Simona Tătar.

„Eu sunt pur și simplu disperată. Nu știu ce vou face, pentru că doamna doctor Tătar știe tot istoricul copilului meu, dânsa ține legătura cu medicul chirurg din Ungaria care l-a operat. Dacă mâine copilul meu, care are doar un rinichi, face o infecție urinară, nu știu unde să merg cu el. Până acum știam că doamna doctor Tătar mă primea și îmi răspundea la telefon la orice oră. Prin plecarea dânsei, spitalul rămâne acum și fără ecografist. Iar dânsa nu are sub supraveghere doar copii cu răceli banale, ci copii cu boli grave și rare”, a declarat pentru ȘtiriMed, Camelia Mocan, una din mamele care susține cauza Simonei Tătar

Cum răspunde mămica la mesajul transmis de directorul Spitalului de Copii, cum că sunt suficienți doctori în Cluj care să se ocupe de copii?

„Eu nu contest că sunt și alți medici, dar eu am fost cu băiatul meu la acei alți medici încă de când avea 2 zile. Nu numai că l-au diagnosticat greșit, dar nici nu i-au dat șanse că va trăi. Un renumit medic din Cluj mi-a spus în față că de ce mă tot străduiesc, că oricum băiatul meu nu va trăi. Doar doamna doctor Tătar și doamna doctor Fufezan m-au susținut și au făcut tot posibilul să îmi ajute copilul. Acum eu cum să merg cu băiatul înapoi la acei medici care l-au diagnosticat greșit și să le spun că „iată, m-am întors la dumneavoastră””, a mai spus Camelia Mocan

Băiețelul Cameliei Mocan, Sebi, are acum 3 ani. S-a născut cu o malformație a rinichilor, însă acum este bine și a fost supravegheat până în 10 ianuarie de doctorița Simona Tătar.

About The Author