Select Page

Anca Dinu, super-mama pentru care nu există „nu se poate”. Cum să fii jurnalist, antreprenor, părinte și… OM

Anca Dinu, super-mama pentru care nu există „nu se poate”. Cum să fii jurnalist, antreprenor, părinte și… OM

De sărbători, dar și în prima lună a noului an, ȘtiriMed vă invită să cunoașteți câteva femei, a căror poveste poate fi o sursă de inspirație pentru oricine vrea să se angreneze într-un proiect personal. Sunt femei pentru care o zi pare sa aibă 36 de ore. Fie ca sunt mame sau nu, ele reușesc să se ocupe de familie, de job, de business și găsesc resurse și energie să se implice activ și în comunitate. A doua femeie-model pe care vă invităm să o cunoașteti, în prag de 2019, e Anca Dinu. Anca e antreprenor, jurnalist, comunicator, soție, mamă… ce mai, e un fel de superwoman, care a transformat munca în stil de viață. Și, din munca ei,  nu uită să și dăruiască. Fie că se implică în cauze caritabile, că organizează strângeri de fonduri sau pune mâna pe trafalet ca să ajute la renovarea saloanelor Spitalului de Copii din Cluj, Anca Dinu e mereu la un pas sau la un telefon distanță. Citiți un interviu cât o viață de om al lumii moderne, mereu în viteză 🙂

ȘtiriMed: Cine e Anca Dinu? Și cum ai ajuns să faci proiecte pentru comunitate?

AD este mama în primul rand. Apoi AD este (nu neapărat în această ordine):

-ADD PR, firma mea de PR pentru că de acolo îmi câștig existența (ca și ”comunicator pe alocuri”) și notorietatea (ca MC, prezentator, moderator de evenimente)

-Apartament 1 Bistro & Bar pentru că este afacere de familie și, pe lânga toți banii, avem puse și ”toate” sufletele acolo

– jurnalist ocazional pentru că de acolo îmi iau energia sau acolo mi-am lăsat sufletul dpdv profesional- whatever sounds better, că esența e aceeași: nu scapi, domnle, de microb, nu scapi!

-președintele și unul din membri fondatori ai clubului Lions Hope Cluj- și uite asa am ajuns sa raspund la următoarea întrebare: am pornit la un drum cu proiecte comunitare inainte de a înființa acest club pentru că așa a fost să fie, pentru că universul imi tot trimitea cauze, idei, instrumente la îndemână și nu sunt genul care să ignor Universul. O dată cu existența acestui club, însă, responsabilitatea a devenit parcă mai reală, mai constrângătoare într-un fel onorant, daca vreți. E normal să îți ajuți comunitatea în care trăiești (”we serve” nu e doar un haștag, e un principiu de viață), e normal să găsești cauze și să le filtrezi, sa creezi proiecte și să le duci la bun sfârșit, nu poți fi ”leu” altfel!

ȘtiriMed: Înainte de a fi jurnalist ai fost fotomodel? Sau jurnalist ai fost prima dată? Pentru o adolescentă, mirajul scenei poate reprezenta un întreg univers? De ce nu ai ales o carieră în lumea modei?

Exact și fix înainte…de era noastră. Au trecut un milion de ani de când am încercat și eu marea cu degetul. Sau cu piciorul, mai bine zis, că de asta m-au remarcat niște oameni de la o agenție de gen: că aveam picioarele până în gât. Păi, deh, ce să faci, la 1.80 m cât m-a lăsat natură să cresc, probabil că și picioarele trebuiau să fie proporționale. La mine treaba a fost simplă: am avut vreo 2 ani în care am cochetat cu treaba asta în paralel cu școală- care, pentru educația pe care am primit-o eu, era pe primul loc, am urcat și pe câteva scene. Dar mai mult am făcut shooting-uri (pentru magazine, produse, reviste), că pe catwalk nu eram prea solicitată…nu eram chiar cea mai anorexică adolescență, să zic așa. Mereu am avut ceva forme și nici nu prea mi-au ieșit (vreodată?!!) regimurile, dietele, abținerile…de orice fel. Atunci am plâns un pic în timp ce renunțam la ”visul glamour” pentru olimpiade, concursuri de tot soiul și, binențeles, pentru distracții normale de adolescent- căci nimeni nu îți spune că viața de model e la fel că aia de sportiv, mereu cu restricții, cu program, pe drumuri și fără prieteni prea…stabili. Acum mă simt atât de bine în pielea mea că aș vrea să pot să le transmit tuturor fetelor ăstora înfometate permanent că ”life is not about that, if u are not MADE for that!”

ȘtiriMed: Cum a fost să dai viața în București, pe traiul molcom din Ardeal?

Genial! A fost cel mai bun pas pe care l-am făcut vreodată, atât eu, cât și soțul meu! Da, viață în Capitală e palpitantă și plină de oportunități- profesionale, personale, de tot soiul. Da, traiul în Ardeal e într-adevăr mai molcom decât în sud. Dar contează ce îți dorești de la ține și de la traiul tău. Noi doi ne-am dorit să avem și o VIAȚĂ, dincolo de realizările acelea multiple- pe care le-am avut și acolo, dar am continuat să le avem și AICI. Am crezut că îmi va fi dor și că nu voi rezistă mai mult de un an. Au trecut aproape 12… 🙂

ȘtiriMed: Cum e viața de mamă? Caracterizează în 5 cuvinte viața ta de mămică.

E…WOW! Ah, ziceai 5 cuvinte? Unul nu ajunge? Wow nu e cuvânt oricum, nu? J) Înainte de a-ți da însă cele 5 cuvinte, trebuie să îți spun că pentru noi, femeile care așteptăm foarte (prea) mult să fim mame, cele pentru care fiecare an în plus e o altă tonă de lacrimi și regrete și întrebări fără răspuns, apariția unui copil e chiar un ”WOW”, adică o minune! Deci: minune, zâmbet, răbdare, învățare, speranța.

Florin, băiețelul Ancăi

ȘtiriMed: Cum te împarți între proiectele pentru comunitate, business, copil și când îți iei timpul tău pentru relaxare?

Cum să mă împac, ca la balamuc, ți-e clar, nu? Numai că la mine starea de ”balamuc” e naturală, eu sunt un Berbec în tot și toate, nu am stare, nu știu să stau pur și simplu. Aud deseori expresia ”m-am plictisit” și nu reușesc să o ”procesez”, îmi da eroare de funcționare…Cum adică? Cine ar vrea să se plictisească vreodată? Eu cu siguranță NU, așa că faptul că sunt pe fugă mereu, că relaxarea mea înseamnă, de multe ori, un episod de Netflix și un pahar de vin cu al meu bărbat în miez de noapte și 10 pagini citite înainte de somnul de după miezul nopțîi…well, asta nu e tragedie, e normalitatea mea. Și, în normalitatea mea, reușesc cumva să le bifez (aproape) pe toate. Și pentru ce nu rezolv, există mereu un MÂINE. Iar pentru asta ii sunt recunoscătoare lui D-zeu în fiecare dimineață, că îmi mai da încă un ”mâine” alături de oamenii dragi!

Așa arată fericirea

ȘtiriMed: Dacă închizi acum ochii și îți pui 3 dorințe, care, dacă s-ar împlini, ar schimba radical viața orașului și a comunității unde tu ai ales să trăiești, care ar fi acelea?

Hmm, dacă aș vrea să candidez la Primărie adică? Păi aș zice așa:

1.apariția, ca prin magie, a unor șosele suspendate, subterane, tuneluri, poduri și metrou, care să descongestioneze complet traficul, același care ne mănâncă timp și nervi, adică exact ce NU avem din belșug J

2. apariția, tot așa, spuff, că de la Zana Zânelor, a nu știu câte creșe de stat care să asigure minim 900 de locuri pentru tot atâția copii rămași pe dinafară în 2018. Și tot atâtea mame pentru care nu există altă opțiune decât să rămână în continuare acasă, deși poate unele chiar au nevoie disperată să lucreze, să poată să își întrețină familia.

3. o stare de ”păsare” reală, cu mai multă implicare adevărată în tot ceea ce înseamnă comunitate! Adică mai mult ”a face”, în loc de ”a zice”, mai mult timp dăruit, în loc de (doar) bani și/sau vorbe/lacrimi stoarse de un număr limitat de povești trase de par!

CITEȘTE ȘI BLANDIANA HORAȚIU, MAMA COOL CARE ÎNVAȚĂ OAMENII SĂ SE ÎMBRACE FRUMOS, CHIAR ȘI CU BANI PUȚINI. CE ÎȘI DOREȘTE UN CONSULTANT DE STIL DE LA MOȘ CRĂCIUN

ȘtiriMed: Dacă ai avea o mașină a timpului, care ar fi prima destinație și de ce?

M-aș întoarce în timp alături de al meu soț, să îl cunoaștem mai devreme pe Florin, să îl luăm mai repede acasă….Apoi, îți spun sincer, aș trage o fugă și până în viitor, să îmi văd strănepoții

ȘtiriMed: Ce ai găsit sub brad de la Moș Crăciun?

Am găsit, în fiecare an, ca așa sunt eu, norocoasă: extraordinar de multă iubire de la un bărbat dinozaur (pe cale de dispariție) care știe exact ce îmi doresc, de la niște părinți supercalifragelistici, care mi-au alinat mereu toate durerile, și, mai nou, de la un copil care mi-a umplut toate golurile și mi-a împlinit toate visele (rămase) nerealizate!

 

About The Author