Lucia Cojocaru, doamna de nota 10, care îi ține sub umbrela sindicală pe dascălii din școlile clujene
Cea de a treia doamnă din cadrul campaniei #DoamneDeNota10, derulată de ȘtiriMed, este Lucia Cojocaru. Un om corect, justițiar, dar, în același timp prietenos și empatic.
Lucia Cojocaru este profesor de educație fizică, dar în învățământul clujean este cunoscută pentru că îi ține sub o umbrela sindicală pe dascălii din școlile județului. Este liderul Sindicatului Liber pentru Învățământul Preuniversitar Clujean și spune că misiunea sa este să lupte pentru binele colegilor săi.
De-a lungul anilor, Lucia Cojocaru a fost nelipsită de la protestele de stradă ale cadrelor didactice. A bătut cu pumnul în masă la negocieri, s-a luat la trântă în declarații cu mari oficiali ai Guvernului, indiferent că a fost vorba de Emil Boc, în calitate de premier sau de Daniel Funeriu, în calitate de ministru al Educației.
În acest interviu, Lucia Cojocaru nu vorbește, însă, despre acțiuni sindicale. Ci despre meseria de dascăl, despre ce înseamnă să fii diriginte, dar și despre cea mai mare surpriză, pe care a primit-o într-un Martie.
ȘtiriMed: De ce ați ales să fiți dascăl?
Lucia Cojocaru: Am ales în adolescență, atunci când mi-am dat seama că pot să-i transmit colegului de echipă ceea ce știu. Îmi descoperisem niște calități care m-au convins că pot face asta și cu copiii.
Vedeți, această meserie nu se potrivește oricui. În primul rând trebuie să ai empatie, să înțelegi felul de a gândi al fiecărui elev, pentru că nici elevii nu gândesc la fel, nu au aceleași aspirații, aceeași disponibilitate la efort, nu li s-au oferit aceleași modele. Și atunci trebuie să devii tu un model.
Eu sunt profesor de educație fizică, din această perspectivă vorbesc, dar tot cu psihicul elevului trebuie să lucrez, să-i identific pârghiile de motivare. Apoi intervine al doilea har de care ai nevoie ca profesor: perseverența. Nu-ți ies toate din prima. Și chiar dacă ai reușit să inițiezi un copil într-un anumit gen de sport și să-l faci să îndrăgească mișcarea, abia apoi începe greul, trebuie să-i dezvolți cu răbdare calitățile motrice, să-l înveți să-și depășească limitele de moment. Practic clădești un om, modelezi un caracter.
Satisfacția pe care o ai când vezi progresul elevilor este imensă, pentru că știi cu câtă muncă l-ai obținut.
ȘtiriMed: Care a fost momentul (dacă a existat un astfel de moment), în care v-ați fi dorit să fiți orice altceva, numai profesor nu ?
Lucia Cojocaru: Nu a existat un astfel de moment. Au fost ezitări, recunosc. Mi-am dat seama că profesorul de azi nu beneficiază de același prestigiu social ca foștii mei profesori. Și salariul era mic, am depins de resursele părinților la începutul carierei didactice.
Dar toate aceste frustrări dispăreau când începeam munca cu elevii. Simțeam că sunt respectată, chiar iubită, mă lăsam antrenată de veselia lor. Nu în toate meseriile există privilegiul ăsta.
ȘtiriMed: Cum ați ajuns liderul sindical al dascălilor din județul Cluj?
Lucia Cojocaru: După Revoluție, salariații din învățământ au găsit o formă voluntară de a se organiza în scopul apărării drepturilor si promovării intereselor profesionale, economice si sociale în relația cu angajatorul.
Am început ca lider de sindicat într-o unitate școlară și treptat, de-a lungul anilor, am fost aleasă in diferite funcții, ajungând să fac parte din Biroul Operativ al SLIPC-ului, apoi vicepreședinte și in cele din urmă președinte al SLIPC.
ȘtiriMed: Ce înseamnă să ții sub aceeași umbrelă, cadre didactice de toate vârstele, cu mentalități diferite și care predau în medii diferite? Dvs. îi reprezentați și pe învățătorii care fac naveta la școala din vârful muntelui și se încălzesc la foc cu lemne, și pe cei care predau în centrul orașelor, pe table interactive.
Lucia Cojocaru: Chiar de la început mi-am propus ca sindicatul să fie o „umbrelă”, cum ziceți dumneavoastră. Adică, să asigure protecția împotriva tratamentului adesea nedrept la care colegii noștri sunt supuși, împotriva șicanelor birocratice, a obiceiului de a-l scoate pe dascăl țap ispășitor pentru orice se întâmplă în evoluția unui copil, a pretenției ca dascălul să fie un prestator umil și obedient, a pauperizării prin salarii sub orice decență.
Chiar și asigurarea sănătății si securității la locul de muncă a reprezentat o problemă dintotdeauna, din cauza nivelului de stres și a bolilor profesionale, iar riscul în condiții de pandemie crește îngrijorător.
Am reușit să asigurăm cadru personal și pentru formarea continuă a profesorilor, în specialitate, în noutățile de didactică, dar și în legislație.
Bineînțeles că facem asta pentru toți angajații din învățământ, indiferent de locul unde își desfășoară activitatea.
ȘtiriMed: Care este prima lecție pe care obișnuiați să le-o predați elevilor la ora de dirigenție?
Lucia Cojocaru: Ca orice alt diriginte, pornesc de la mic la mare. Clasa de elevi și școala, în general. este un mediu, desigur prietenos, la care elevul trebuie să se adapteze.
Prima oră de dirigenție a fost dedicata comportamentului responsabil în spațiul scolii si in comunitate. Indiferent de vârstă, pentru că și adolescenții au lacune de socializare, în prima oră formez cutume ale respectului. De fapt combaterea bullingului școlar este una dintre cele mai grele sarcini ale dirigintelui.
ȘtiriMed: Cum arată pentru dvs sistemul ideal de învățământ?
Lucia Cojocaru: Învățământul românesc este subfinanțat și nu de azi de ieri, de aceea problemele se acumulează de la an la an. Școli dărăpănate, mobilier defect, material didactic învechit, igienă precară, mai ales în mediul rural.
Prea puține școli merită să primească avize de funcționare, practic riscăm sănătatea copiilor în asemenea școli. Acesta este primul defect de sistem și nu se poate repara decât cu bani cheltuiți la timp, nu pasați spre alte sectoare la fiecare rectificare bugetară.
Apoi, curricula actuală nu ține cont de șansele de integrare profesională a tinerilor. Pentru asta trebuie lăsați operatorii economici să aibă inițiativă în curriculum. Ar mai fi multe de făcut, dar trebuie început cu școala fizică: clădire, facilități, logistică didactică. Interpretat fie și numai fizic, adagiul lui Spiru Haret „Cum arată astăzi școală, va arăta mâine țara!” nu sună deloc optimist astăzi.
ȘtiriMed: Dacă nu ați fi fost profesor, ați fi fost… ?
Lucia Cojocaru: Nu mi-as fi ales altă meserie întrucât provin dintr-o familie de dascăli. Nici măcar sportul de performanță nu mi-ar fi putut oferi satisfacții mai mari decât munca cu elevii.
ȘtiriMed: Cea mai de preț lecție primită din familie, de la părinți/bunici, este…?
Lucia Cojocaru: Respectul de sine și respectul față de cei din jurul meu. Dacă nu te respecți, nu ai echilibrul necesar să reziști zilnic într-o meserie dificilă. Dacă nu-i respecți pe ceilalți, pierzi sentimentul de echipă la care am ținut întotdeauna.
ȘtiriMed: Cadoul care v-a impresionat cel mai mult, primit într-un martie?
Lucia Cojocaru: Cel mai frumos cadou primit in luna lui Mărțișor a fost fiica mea născută pe 3 martie.
ȘtiriMed: În luna femeii, ce mesaj aveți pentru colegele dvs din școlile românești?
Lucia Cojocaru: O primăvară superbă, plină de energie, entuziasm si bucurii! Și să nu uite că femeia, fiind și mamă, este cea mai potrivită persoană în munca cu cei mici.
