Copiii și micile tragedii. Cum pot părinții gestiona dramele zilnice ale copilului
Fiecare părinte știe că să gestionezi situațiile emoționale prin care trece copilul său zilnic, nu e deloc lucru ușor. Mai ales când copilul plânge că vrea să pună mâna pe lună și nu ajung sau atunci când pierderea unui pluș îndrăgit e sinonim cu sfârșitul lumii. Ce e de făcut în astfel de situații? În primul rând, trebuie vorbit mult cu copilul, spun specialiștii care susțin ședințe de psihoterapia copiilor.
„Să încercăm să fim empatici, să intrăm în lumea copiilor. Și ca să putem face asta strict în această situație e suficient să ne întrebăm noi cum ne-am simți dacă am pierde un prieten, legătura cu o persoană importantă? Pentru că mulți adulți au impresia despre copii că sunt niște păpuși care nu simt emoții. Dar SIMT! Și le simt la fel ca noi, ba de multe ori mult mai intens”, spune Alexandra Jarda, psiholog care ține ședințe de psihoterapie pentru copii, adulți și familie, la ZEM Center în Cluj-Napoca
Iată o situație de dramă zilnică trăită de un copil la grădiniță, relatată de Alexandra Jarda.
O zi ca oricare alta la grădiniță. Copiii se joacă, toate bune și frumoase. Vine o fetiță la mine impacientată:
– Așanda mmm (arătând spre o altă fetiță) ice dol mami. Ce-i baiu?
Uitându-mă spre ce îmi arăta într-adevăr o fetiță stătea jos lângă un dulap plângând cu suspine. M-am îndreptat spre ea:
– Ce s-a întâmplat? Hai aici. (am luat-o în brațe)
– Mi-e dor de mamiiii. (în situații cu multă încărcătură emoțională copilul caută principala figură de atașament, în acest caz mama)
– Înțeleg că ți-e dor de mami. Văd că ești tare tristă. Ai vrea să îmi spui ce te-a întristat așa de tare?
– Păi, păi, păi Mimi a spus că nu mai este prietena mea.
– Oare de ce a spus asta?
– Păăi eu i-am zis ceva la Cami, dar doar i-am zis ceva și și și și ea a zis că nu mai e prietenaaaa meeeaaaaa.
(și începe o altă tură de plâns)
– Văd că ești foarte tristă. E ok, poți să plângi. Ai vrea să o chemăm pe Mimi să vorbim cu ea?
– Da.
– Mimi știi de ce e Ana atât de tristă?
– Nu.
– Ai vrea să o întrebi?
– De ce plângi?
– Păi păi păi că tu ai spus că nu mai vrei să fii prietena mea.
– Nuuu am spus asta.
– Mimi, Ana spune că tu ai spus că nu mai vrei să fii prietena ei. Crezi că e posibil să fii spus asta și să nu îți mai amintești?
– Mmmmda, poate.
– Oare te-a deranjat ceva? Îți aduci aminte ce s-a întâmplat între voi?
– Păi ea a vorbit cu Cami și eu am crezut că nu mai vrea să se joace cu mine.
– Și atunci i-ai spus că nu mai vrei să fie prietena ta?
– Da.
– Și chiar îți dorești asta?
– Nu.
– Dar ce îți dorești?
– Păi eu vreau să mă joc cu ea.
– Poți să îi spui ei asta?
– Eu vreau să mă joc cu tine.
– (Ana zâmbește)
– Vrei să fiți prietene în continuare?
– Da.
-Credeți că v-ar ajuta acum să vă priviți în ochi una pe alta, iar apoi să vă îmbrățișați?
-Daaa. (se privesc, își zâmbesc și se îmbrățișează) Iar apoi merg și se joacă împreună. Problemă rezolvată.
„Ani de zile m-am întrebat de unde vine această amenințare: „Nu mai sunt prietena ta!”. Și cum pot eu să gestionez aceste drame zilnice? Cred că nimic nu doare mai tare decât pierderea unei relații, a conectării cu o persoană dragă. Ori atunci când un copil se simte rănit de un prieten, dorește să-i plătească cu aceeași monedă spunându-i: „Nu mai sunt prietena ta.” În traducere „M-ai rănit așa de tare că nu pot să suport, așa că plec.” Pierzând legătura, copilul care a rănit inițial (voluntar sau de cele mai multe ori involuntar) simte și el durerea. Și fiecare își gestionează durerea cum știe și cum poate. Având în preajmă un adult care poate analiza situația reconectarea are loc mult mai rapid. Oricuam copiii își găsesc și singuri strategiile de a se reconecta, însă discutând situația cu un adult o pot integra altfel. Și ceea ce e cel mai și cel mai important e să nu minimizăm sau ignorăm emoțiile pe care le simt copiii”, explic[ psihologul Alexandra Jarda.
Cum pot părinții gestiona dramele zilnice ale copiilor
Atunci când se simt depășiți de situație și nu reușesc să îl facă pe copil să treacă peste suferința provocată de un gest minor, cel mai bun lucru pe care îl pot face părinții, e să apeleze la un specialist, care să îi ghideze. Să mergi la psiholog ca să găsești rezolvarea unei probleme nu e un lucru rușinos, așa cum poate fi perceput în societate, ci chiar un lucru recomandat.
Pe psiholog Alexandra Jarda o gasiti la ZEM Center unde susține ședinte de psihoterapie, atât pentru copii, cât și pentru adulți sau familii. În cazuri de dezechilibre emoționale mixul Psihoterapie si terapia Bowen este cel mai căutat de pacienții cu probleme emoționale, care doresc să se vindece.
Sursa foto: todaysparent.com
