Candidoza, una dintre cele mai frecvente afecțiuni, poate fi prevenită. Vezi sfatul medicului

3 din 4 femei sunt afectate de vulvovaginita candidozică (VVC) de-a lungul vieții, potrivit Colegiului Medicilor de Familie din Canada. Mai mult de 40% din femei vor avea 2 sau mai multe epidoade de VVC. Specialistul Andreea Bako, medic rezident obstetrică-ginecologie ne explică cum tratăm această afecțiune și mai ales cum prevenim reapariția ei.

Vulvovaginita candidozică este o infecție fungică, ce se manifestă prin iritație, prurit și roșeața vulvei și a vaginului.

Cea mai frecventă cauză este Candida albicans. Ea există în mod normal în vagin. Anumite bacterii (lactobacili) previn înmulțirea necontrolată a ei. Există condiții (factori de risc) care perturbă echilibrul florei vaginale, rezultând infecția.

SARCINA. Nivelurile crescute de estrogeni și prezența crescută a glicogenului în secrețiile vaginale din timpul sarcinii, cresc riscul de VVC.

ANTIBIOTICELE. Perturbă flora vaginală normală, omorând din bacteriile răspunzătoare de acest echilibru, astfel se permite înmulțirea necontrolată a Candidei.

DIABET ZAHARAT NECONTROLAT.

STATUS IMUN PRECAR.

CONTRACEPTIVELE ORALE SAU TERAPIILE HORMONALE. Prin creșterea nivelului de estrogeni.

Simptomatologia VVC include prurit, iritație, senzație de arsură la nivelul vulvei și vaginului. Zona este roșie și edemațiată. Se evidențiază secreție vaginală albă, brânzoasă. Pacienta acuză durere la contact sexual.

Pentru a diagnostica VVC, este important ca pacienta să descrie exact simptomatologia, la fel să menționeze prezența altor patologii existente, deoarece în cazul vulvovaginitei candidozice recurente (mai mult de 4 episoade/an) e necesar a se investiga prezența factorilor de risc: dezechilibre hormonale, status imun precar, prezența diabetului zaharat necontrolat sau chiar factori ce țin de igienă. Pentru a ameliora simptomatologia până pacienta ajunge la medic, se pot face următoarele: zona afectată se spală cu apă, emoliente, nu cu alte produse cum ar fi săpunul, se usucă bine zona după spălare, se poartă lenjerie intimă de bumbac și care să nu fie prea strâmtă. Înaintea consultului, nu se fac dușuri intravaginale, nu se folosesc ovule sau tampoane. Diagnosticul se face clinic (prin prezența simptomelor) și se recoltează pe o lamă secreție vaginală, care ulterior va fi examinată la microscop.

Tratamentul este dificil. După cum am menționat, există factori care determină înmulțirea necontrolată a Candida spp, iar dacă acești factori persistă, infecția va recidiva. Tratamentul constă în administrarea de preparate locale: creme, ovule și/sau doză unică de antimicotice pe cale orală. (Atenție! Cremele deteriorează prezevativul și diafragma contraceptivă). În cazul vulvovaginitelor candidozice repetate, tratamentul local sau sistemic este de lungă durată (până la 6 luni). Tratamentele alternative nu și-au dovedit efectul. Pe perioada tratamentului, se evită contactul sexual neprotejat, pentru a evita recurența bolii.

La apariția simptomelor de VVC, e necesar să ne adresăm unui medic, deoarece nu e obligatoriu ca agentul patogen să fie Candida albicans. Vulvovaginita candidozică poate fi produsă și de specii nonalbicans sau chiar simptomatologia să se datoreze altei infecții. În aceste cazuri, tratamentul diferă. Deasemenea, în cazul vulvovaginitelor candidozice repetate, se poate să fie necesare investigații suplimentare, pentru a decela condiții ce favorizează creșterea anormală a patogenului.

CITEȘTE ȘI: CÂND FACEM TESTAREA BABEŞ PAPANICOLAU ŞI HPV ŞI CE ARATĂ REZULTATELE

Să nu uităm de faptul că VVC poate fi prevenită și neîndeplinirea acestor factori poate duce la VVC repetate: purtarea de lenjerie necorespunzătoare (cea de bumbac e recomandată), purtarea de haine ude ( de exemplu după sport), băile foarte fierbinți, tampoanele, administrarea de antibiotice (fără ca acest lucru să fie necesar – infecții respiratorii de cauză virală), dușurile intravaginale (în absența bolii, dușurile intravaginale omoară din bacteriile răspunzătoare de echilibrul florei vaginale).

Articol scris de dr. Andreea Bakó, medic rezident Obstetrică-Ginecologie