Când dascălii devin eroi. Lor le adresăm mulțumiri publice la început de an școlar?
În aceste zile, pe rețelele de socializare ar trebui să circule un nou hashtag: #dascaliisunteroi
Vă mai amintiți perioada de început a pandemiei, când medicii au devenit eroii noștri și li se aduceau mulțumiri publice, iar oamenii cântau ode dedicate lor? Desigur că ei sunt în continuare eroi și rămân în prima linie, în lupta cu virusul care ne-a dat viețile peste cap. Dar să nu uităm de ceilalți eroi ai acestei țări: dascălii.
Astăzi, ei intră în luptă cu mâinile goale. Sunt prea puțini pentru ce li se cere să facă, fără echipamente de protecție, fără să fie testați de temutul COVID-19, fără posibilități să își desfășoare orele și activitățile așa cum ar trebui, dar cu un car de promisiuni neonorate. Li s-a promis că vor fi plătiți cu ora, doar să stea să muncească suplimentar. Li s-a promis că în sistem se vor face angajări, li s-a promis tehnologie și condiții. În realitate au primit confuzie și un răspuns sec: nu sunt bani!
Dacă pentru medici și spitale s-au mobilizat ONG-uri, oameni de bine, cetățeni simpli, firme, să doneze bani, materiale de protecție, o masă caldă sau un loc de cazare, pentru profesori nu am văzut încă nicio mână întinsă dinspre societatea civilă. Și nu am auzit de vreo companie farmaceutică să doneze câteva cutii cu măști, măcar pentru școlile din mediul rural.
Azi, 14 septembrie 2020, debutează un nou an școlar. Unul atipic, ciudat, despre care nimeni nu poate spune în acest moment cum se va termina. De mai bine de 2 săptămâni, în școli și grădinițe e forfotă, sunt nervi și lacrimi de neputință. Autoritățile sunt luate prin surprindere, în septembrie, de pandemia declarată încă din martie. Se fac scenarii peste scenarii, se trasează planuri pe hârtie, în ședințe și la televizor totul pare să meargă brici. În realitate, educația e guvernată de haos.
Scenariile se schimbă de la o oră la alta cu 2 zile înainte de începerea școlii. Avizul epidemiologic e obligatoriu miercuri, joi nu mai e obligatoriu, vineri nu se știe ce e cu el, iar de sâmbătă iar nu mai e obligatoriu. Luni începe școala. Si acesta e doar un mic exemplu de bâlbă administrativă care a pus pe drumuri sute, mii de părinți și copii, a dat de muncă medicilor de familie și a creat confuzie în rândul directorilor de școli.
Pentru copiii noștri, azi sună clopoțelul. Ei se adaptează mai ușor si vor învăța să asculte clinchetul cu masca pe față. Cei mai mici dintre ei vor ști că asta e realitatea lor. Cei mai mari, vor încerca să se adapteze din mers. Nu le va fi ușor, dar sunt tineri și, în plus, majoritatea aud o vorbă de încurajare și din partea părințor.
Dascălii, însă, intră singuri, dezamăgiți și confuzi într-un scenariu în care doar semnul crucii făcut cu disperare îi mai poate ajuta. Pe cei credincioși. Celorlalți le rămâne opțiunea de a intra de bunăvoie în starea de zen.
Azi ne lăsăm copiii în mâinile unor oameni care devin eroii educației din România. Dascălii noștri sunt vulnerabili, dar trebuie să zâmbească în spatele măștii de protecție, atunci când își primesc copiii. Sufletul le plânge, cu siguranță. Azi, ei trebuie să renunțe la tot ce făceau altfel anul trecut și să îmbrace haina pandemiei. Trebuie să accepte (dacă nu au făcut-o până acum) că lumea nu e și nu va mai fi la fel. Nici măcar tradiționalul buchet de flori nu îl mai pot primi de la elevi.
Ei sunt cei care ne vor educa copiii. În condiții vitrege. Să sperăm că o vor face bine. Pentru că educația e colacul de salvare al României.
Azi, eu le mulțumesc public oamenilor de la catedra. Pentru mine, și ei sunt eroii acestei societăți. Și imi las copiii pe mâna lor. Cu inima grea, dar cu mintea deschisă. Și cu încredere în ei! #dascaliisunteroi
Ancuța Ciolan Stăvar, jurnalist ȘtiriMed
