Select Page

Detaliile fac diferența, detaliile salvează vieți! Cum atrage un medic din Cluj atenția asupra importanței donării de sânge. Dar și a condițiilor în care se donează

Detaliile fac diferența, detaliile salvează vieți! Cum atrage un medic din Cluj atenția asupra importanței donării de sânge. Dar și a condițiilor în care se donează

Despre importanța donării de sânge se tot vorbește, în ultimii ani și se tot organizează campanii de informare. Lipsa de sânge din Centrele de Transfuzii este, din nou, un fapt cunoscut. Despre care se știe, dar puțină lume face ceva concret ca să se remedieze situația.

Un medic din Cluj-Napoca, Dr. Alecsandra Andreea Budihoi, Medic specialist Diabet, Nutritie si Boli Metabolice și Rezident An I Epidemiologie, alături de mai mulți colegi de-ai săi medici au pornit o campanie de conștientizare, pe de o parte, pentru importanța donării de sânge și, pe  de  altă parte, pentru ca recoltarea să se facă în baza unor proceduri și condiții atent puse la punct. În momentul de față există niște criterii discriminatorii în baza cărora donatorii sunt acceptați să doneze sânge. Acestea trebuie eliminate  și trebuie lărgită paleta donatorilor, mai ales că anumite boli nu interferează cu actul de donare, spun medicii care militează pentru schimbarea legislației în domeniul transfuziei de sânge.

Redăm mai jos un articol scris de dr. Alecsanda Andreea Budihoi, despre detaliile care salvează vieți atunci când donăm sânge.

Acest articol a fost scris și pentru că se încearcă acum modificarea criteriilor de eligibilitate pentru a crește astfel  posibilitatea de a avea un număr mai mare de donatori și, implicit, de a mări stocul necesar de sânge. Deasemenea, grupul de medici care colaborează pentru această campanie de informare, are în vedere și depunerea la Ministerul Sănătății a unei cereri pentru modificări legislative privind criteriile de eligibilitate și o informare mai completă a Centrelor de Transfuzii, privind donarea.

Dr. Alexandra Budihoi, medic specialist Diabet, Nutriție și Boli Metabolice și Rezident an I Epidemiologie

Detaliile fac diferența, detaliile salvează vieți!

Acest material nu este o campanie publicitară, nu încearcă să acuze pe nimeni, nu oferă informații doar pentru a sublinia încă o temă de interes public, ci doar se dorește conștientizarea importanței asumării responsabilității voite în donarea de sânge, act care ne ajută semenii greu puși la încercare de situații grave, precum și o mai bună organizare a informațiilor din centrele de transfuzii (informații oferite online dar și în cadrul instituțiilor), informații care ar putea susține oamenii doritori să ajute să se orienteze și să se organizeze mai bine pentru a face acest gest nobil de donare.

Pentru a funcționa, o societate are nevoie de sisteme bine structurate, bazate pe implicarea directă sau indirectă a fiecărui individ. Sistemul de sănătate tratează, combate și, cel mai important, previne problemele care pot duce la situații greu de rezolvat. În acest context intră și centrele de transfuzii și donarea de sânge.

De ce sa donez sânge?

Donarea de sânge crește calitatea vieții pentru cei care au nevoie de tansfuzii și salvează vieți.
Conform datelor OMS (Organizația Mondială a Sănătății), 90% din persoanele eligibile pentru donarea de sange nu doneaza, deși o unitate de sânge integral (~450 ml) poate salva până la 3 vieți.
Transfuziile de sânge ajută: femeile cu complicații de sarcină sau cu hemoragii în timpul sarcinii, al travaliului sau post partum, copiii cu anemie severă, în cazul dezastrelor naturale, când există patologii complexe, proceduri chirurgicale extinse și pacienți cu diverse neoplazii, toate situații care pun în pericol iminent viața oamenilor.
Deoarece cantitățile suplimentare de sânge nu pot fi păstrate foarte mult timp, este necesar ca acestea să fie înlocuite constant și frecvent cu ajutorul donatorilor.
Sângele este unul dintre cele mai prețioase daruri pe care le poate face cineva unei persoane – darul vieții!

Importanța donării este clară, existând numeroase date referitoare la acest subiect, date care pot fi accesate de pe paginile organizațiilor autorizate – OMS, ECDC (Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor), CE (Comisia Europeană), dar sunt multe aspecte negative care fac ca întreg procesul de donare din România să fie unul foarte dificil, limitând astfel cantitatea de sânge necesară persoanelor în nevoie.

În România, majoritatea Centrelor de Transfuzii funcționează independent și nu se face un efort foarte mare pentru actualizarea sau structurarea informațiilor astfel încât să se aducă un aport de date mai consistent pentru ca pacienții să aibă la dispoziție toate informațiile referitoare la donarea de sânge, afectând astfel întreg procesul care stă la baza strângerii cantității necesare, vitală pentru salvarea de vieți.

Conform cu estimarile Organizației Mondiale a Sănătății, pentru asigurarea autosuficienței sangvine, o țară are în medie nevoie de 20-25 de donatori la fiecare 1000 de locuitori. Un calcul simplu ne arată că în România este nevoie de 487 202 de oameni care să doneze sânge cu regularitate, ceea ce înseamnă că necesarul este de peste un milion de unități de sânge recoltate anual.

În 2015, numărul unităților sanguine recoltate la noi în țară a fost de aproximativ 420 000, cantitate insuficientă pentru cazurile care necesită iminent sânge sau derivate, ca să nu mai vorbim de stocurile suplimentare în caz de dezastre naturale sau alte evenimente neprevăzute care pot pune în pericol viața multor oameni.

În cazul acestui necesar crescut și a cantității limitate de sânge, de ce nu încercăm să colaboram, astfel încât centrele de transfuzii județene și centrul național de transfuzii să poată acoperi lipsa de sânge și sâ asigure o informare completă și corectă?

În 2016 Ministerul Sănătăţii (MS) a centralizat situaţia autorizării unităţilor de transfuzii din spitalele româneşti publice şi private. Datele furnizate ministerului de către Direcţiile de Sănătate Publică (DSP) din toate judeţele au fost comparate cu unităţile care primesc sânge şi produse sangvine de la Institutul Naţional de Hematologie şi Centrele de Transfuzii, potrivit MS. Rezultatul arată că 108 unităţi publice şi 34 private funcţionează fără unităţi de transfuzii autorizate de Direcţiile de Sănătate Publică.

Studiind ghidul donatorului elaborat de OMS, paginile și siteurile centrelor de transfuzii din România, citind legislația privind donarea de sânge a CE – legislație pe care o urmăm cu privire la acest aspect, ascultând nemulțumirile cunoștințelor și prietenilor care au vrut voluntar să doneze sânge și nu li s-a permis, din motive mai degrabă subiective, în ultimele luni am devenit din ce în ce mai interesată de această problemă. Am discutat ulterior și cu câțiva directori ai centrelor regionale cât și cu șefa comisiei de transfuzii din cadrul MS, dumneaei fiind și director al centrului de transfuzii Constanța. N-am putut să nu constat câteva probleme, pentru care am propus, împreună cu câțiva colegi, soluții pentru rezolvarea acestora. Din păcate ne-am lovit, și de această dată, de atitudini refractare, ascunse sub explicația cum că totul funcționează așa cum trebuie, nefiind nevoie de schimbări din acest punct de vedere. Încercând să păstrăm o notă mai optimistă, ni s-a transmis că dacă într-adevăr considerăm că lucrurile pot funcționa mai bine, ni s-a sugerat depunerea unei propuneri în cadrul registraturii MS pentru a sesiza neconcordanțele descoperite. Revenind la (trista) realitate, știm cu toții că această propunere poate râmâne doar atât… o propunere.

Ghidul donatorului OMS prezintă câteva date referitoare la criteriile de eligibilitate pentru a aproba donarea, amânarea temporară sau permanentă a donării, criterii care dau șansa mai multor persoane să facă acest gest nobil – de a dona; sunt aici incluse mai multe patologii cu risc controlat sau extem de mic, astfel încât să nu afecteze calitatea sângelui, prin comparație cu lista de criterii de eligibilitate din legislația României.

De exemplu, conform OMS, pacienții cu istoric de hepatita A pot să doneze la 12 luni după vindecarea completă, deoarece acest tip de hepatită nu se cronicizează și în majoritatea cazurilor se vindecă spontan. Legislația din România referitoare la criteriile de eligibilitate prevede interzicerea permanentă a donării de către persoanele care au hepatită de orice tip, incluzând implicit și hepatita A. Într-un raport anual epidemiologic de supraveghere a cazurilor de hepatită A din 2016, România a raportat 3190 de cazuri confirmate de hepatită A, fiind cel mai mare număr de cazuri dintre cele 25 de țări raportoare. Testarea la donare a anticorpilor anti-VHA (virus hepatitic A) de tip IgM (care confirmă hepatita acută cu VHA) e considerată ca fiind clinic nesemnificativă și cu raport cost-beneficiu negativ, și nu se realizează. În contextul în care pe plan național numărul de cazuri confirmate este destul de mare, legislația actuală interzice astfel câtorva mii de oameni, posibili donatori voluntari, să își exercite acest drept și, implicit, să salveze vieți.

Acesta este doar un exemplu de patologie medicală pentru care se interzice donarea de sânge, fiind unul negativ, pentru că limitează cantitatea necesară pentru transfuzii și discriminează persoanele care au dreptul și voința pentru a dona.

Scopul adresabilității noastre către Centrele de Transfuzii și comisia de transfuzii din cadrul Ministerului Sănătății a fost pentru a ne oferi voluntari la îmbunătățirea, actualizarea și uniformizarea, avizate medical și legal, a informațiilor, pentru a mări posibilitățile de donare astfel încât să poată dona mai multe persoane în absolutul interes al sănătății pacientului.

Un bun exemplu îl reprezintă organizarea structurată și amplă a informațiilor de pe pagina Crucii roșii americane (American red cross – https://www.redcrossblood.org/faq.html). Un model de urmat pentru a prezenta informațiile într-o manieră clară și detaliată astfel încât oamenii care doresc să doneze, să știe exact dacă și cum pot dona, fără a fi nevoiți să ajungă în Centrele de Transfuzii și să fie refuzați, de cele mai multe ori subiectiv, și să nu poată să își susțină actul voluntar și demn de apreciat; unul dintre principalele motive este că informațiile de pe paginile centrelor sunt incomplete, uneori inexacte și de ce nu, discriminatorii.

Alt motiv pentru care se dorește punerea în vedere a neregulilor din sistemul de sănătate privind donarea de sânge și funcționarea Centrelor de Transfuzii, accentuând încă o dată faptul că afectează grav starea de sănătate a oamenilor care necesită transfuzii și discriminează, este folosirea incorectă a datelor din legislația pentru aprobarea normelor privind informațiile care trebuie oferite donatorilor de sânge și de componente sangvine de origine umană, precum și informațiile care trebuie comunicate de către donatori la fiecare donare și admisibilitatea donatorilor de sânge și componente sangvine umane.

În România această legislație funcționează după normele Comisiei Europene care, la un anumit interval de timp și în funcție de anumite evenimente, actualizează această legislație. Din păcate, aceste legi nu sunt aplicate corect, în conformitate cu legea în vigoare.

Pot confirma acest lucru deoarece, într-una din vizitele mele la un Centru de Transfuzii, doamna director mi-a prezentat legislația după care se ghidează acel centru și, spre surprinderea mea, era Ordinul M.S. Nr. 1193/2007, text publicat în Monitorul Oficial al României în vigoare de la 08 August 2007. Mi-a atras atenția că în acel Ordin, la Anexa 3 privind normele de admisibilitate a donatorilor de sânge și de componente sangvine umane se precizează că dintre afecțiunile metabolice și endocrine, diabetul zaharat tratat cu insulină sau hipoglicemiante orale este criteriu de excludere permanentă pentru donare. Această lege este în neconcordanță cu legea actuală pe care acel centru trebuia să o urmeze, lege care ulterior a modificat criteriile de admisibilitate, eliminând din criteriile de excludere permanentă utilizarea de hipoglicemiantele orale. Este vorba de Ordinul Nr. 293/2010 privind modificarea și completarea Ordinului Ministerului Sănătății Publice Nr. 1.193/2007 pentru aprobarea normelor privind informațiile care trebuie oferite donatorilor de sânge și de componente sangvine de origine umană și informațiile oferite donatorilor. Acest Ordin din 16/04/2010 a fost confirmat și de șefa Comisiei de Transfuzii de la MS, ca lege actuală după care trebuie să se ghideze Centrele de Transfuzii. Practic, persoanele tratate cu hipoglicemiante orale pot fi refuzate să doneze, chiar dacă au legal acest drept, deoarece nu se are în vedere responsabilitatea actualizării datelor.

Acestea sunt doar câteva din neregulile (inadvertențele) care afectează sistemul de donare. Lipsa acută de implicare se revarsă, din păcate, asupra pacienților, oameni care merită să fie tratați în cel mai bun mod posibil… oameni în locul cărora putem fi și noi!

Inițiativa este susținută și de Fundația Donatorilor Benevoli de Sânge, căreia îi mulțumesc pentru suport și sper în colaborări fructuoase pe viitor. Aceasta organizație și-a început activitatea în anul 2000 având ca temă principală drepturile donatorilor. Îi puteți găsi pe acești oameni deosebit de implicați în munca lor pe pagina www.doneazasange.ro

Sper ca acest articol să ajungă acolo unde trebuie și, cel mai important, să fie înțeles într-un mod pozitiv, că se dorește schimbare și vrem să ajutăm!

Dr. Alecsandra Andreea Budihoi
Medic specialist Diabet, Nutritie si Boli Metabolice
Rezident An I Epidemiologie
Tehnician Nutritionist & Fitness Diet Specialist
Cluj-Napoca

 

About The Author