Din costumul medical alb, în lanul mov de lavandă. Cum îmbină o asistentă medicală o profesie solicitantă cu un hobby parfumat
Pandemia de Coronavirus i-a adus la epuizare, pe medicii și asistentele, nu doar din România, ci din întreaga lume. Prin epuizare și sentimente de neputință a trecut și Livia Morar, asistent medical șef într-una dintre cele mai mari clinici medicale din Cluj, unde a avut de gestionat secția COVID, în Clinica Medicală 1.
Ca să se mențină pe linia de plutire, Livia și-a găsit refugiul într-un mic business parfumat: o cultură de lavandă, situată la câțiva kilometri de agitația orașului Cluj-Napoca, în comuna Bonțida.
Iar în acest week-end, Livia este împreună cu soțul său, Traian, în lanul de lavandă. Au deschis porțile și îi așteaptă pe toți cei care își doresc puțină terapie mov, în natură. Sau doar o ședință foto, cu iz de Provence.
De la catedră, în halatul de asistentă
Livia Morar și-a dorit inițial să predea. Așa că, la începuturile profesiei sale a fost învățătoare. După câțiva ani, și-a dat seama că, de fapt, menirea ei este să ajute oameni. Să le ia durerea și, acolo unde medicamentele nu sunt suficiente, să folosească o vorbă bună, ca să oblojească o suferință. Așa că a mers, din nou, la școală și s-a specializat ca asistentă medicală.
„De 28 de ani sunt asistentă medicală. Iar de 17 ani sunt asistentă-șefă. Pot să, spun, însă, cu mâna pe inimă că ultimii doi ani au fost examenul nostru de maturitate. A fost o perioadă extrem de grea. Noi, Medicală 1, mai exact, a fost gândită ca o secție de interne. Dar nevoia ne-a dus în punctul în care ne-am transformat în secție COVID. De fapt, noi și înainte de pandemia COVID eram un fel de secție suport pentru cei cu boli infecțioase, care nu mai aveau loc în Spitalul de Infecțioase. Și când erau pline secţiile de Crăciun, preluam pacienţi şi tratam. Şi când a fost epidemie de gripă în martie 2019, un etaj l-am transformat în gripă”, a explicat pentru ȘtiriMed, Livia Morar.
Livia rememorează toate etapele pandemiei, când a fost mai mult în spital, decât acasă și când parcă nu mai exista delimitare între viața personală și cea profesională.
„Toate valurile au fost diferite. Dacă în primul ne-am pregătit şi ne-am aşteptat, valul doi ne-a găsit şi cu personal îmbolnăvit, ne-am reorganizat altfel. Nu a mai fost la fel. A fost altă organizare, aveam 50 de paturi pline cu pacienţi COVID. O secţie de infecţioase e până în 30 de paturi. Ori a avea 50 de paturi e mult. Personalul nostru a fost bolnav, s-au adus din alte părţi. Vă daţi seama cum e să lucrezi cu un colectiv din care 60 la sută sunt ai tăi şi 40 la sută din alte părţi. E foarte greu”, detaliază Livia Morar.
Valul 3 al pandemiei a fost mai ușor de gestionat, pentru că personalul medical era deja vaccinat. În valul 4, însă, Livia și echipa sa de la Medicală 1 au avut de gestionat multe morți și multe lipsuri.
„Valul 4 a fost dezastru. Foarte multe decese, terapii pline, noi am avut aparatură medicală, dar resursele pacienţilor nu erau. Erau cu multe comorbidităţi, aveau nu ştiu câte afecţiuni care rând pe rând s-au decompensat. Am avut multe decese. 30 şi ceva de decese în luna octombrie, anul trecut. În fiecare zi pierdeam un pacient,” rememorează Livia.
Refugiul în lanul și atelierul cu lavandă
Când în România se instalase deja valul 5 al pandemiei, lumea răsufla ușurată, că pacienții treceau mai ușor prin boală. În spitalul unde lucrează Livia, personalul era, însă, epuizat. În plus, de la medici până la asistente și infirmiere, începeau iar să se îmbolnăvească. Iar volumul de muncă era tot mai mare.
Acela a fost momentul în care Livia Morar a decis că are de ales între două căi: ori își găsește un refugiu, unde să se poată deconecta de la boli și suferință, ori cedează sub presiunea job-ului. A ales prima cale și a fugit în lanul de lavandă pe care îl cultivă, împreună cu soțul și cei doi băieți. Și în micul atelier, unde, departe de agitația spitalului, creează minunate aranjamente și obiecte de decor, pe bază de flori de lavandă.
„Avem deja 5 ani de când am plantat lavanda. Și totul a pornit de la o mică curiozitate. Vecinii de peste drum aveau lavandă şi am fost plăcut impresionaţi. Și atunci am zis: vreau şi eu. Am pus butaşi, câte un beţisor, în şcoală. Prima oară nu au făcut, a doua oară nu au făcut şi abia a treia oară au făcut rădăcină. Nu am renunţat pentru că am vrut. Acolo e multă muncă fizică, dar eram zen când veneam de acolo era o plăcere şi o relaxare, şi fluturi, şi albine şi flori frumoase. Prindea contur visul nostru, să avem un loc unde să fugim din agitația cotidiană”, povestește Livia.
Din spital, Livia mergea direct în Bonțida, unde alături de Traian Morar, soțul său, de profesie polițist, îngrijeau cultura de lavandă.
„La 5 după masa-plecam acolo, adunam lavandă, întreţineam cultura. Sâmbata mergem oricum. 3- 4 ore în fiecare zi si chiar dacă veneam obosiţi, era o plăcere. Într-adevăr trebuie să faci şi altceva. Simţi. Noi acum simţim nevoia să facem şi altceva nu doar munca stresantă, intelectuală. Da, ne dedicăm şi ne-am dedicat pentru că altfel nu am fi rezistat. Dar e nevoie de ceva acolo natura, pământul. Vezi căprioare, iepuri, fazani. Te bucuri de orice vezi acolo. Prea mult ne-am îndepărţat de lucrurile simple de natură. Pentru noi a fost o mană cerească, ca să poţi trece peste perioada asta grea, fiecare zi e responsabilitate enormă”
Din lanul cu iz de Provence, în atelierul cu decorațiuni
Preocuparea pentru lavandă nu se încheie niciodată. Dacă de primăvara până toamna, lavanda are nevoie de atenție afară, iarna, soții Morar se mută în atelier. Și creează, după propria imaginație, decorațiuni care înfrumusețează casele și aduc bucurie celor care iubesc parfumul florilor mov și uscate. Deși, Livia nu se abține și, chiar și acum, seara târziu, mai meșterește câte un aranjament din flori proaspete.
„Seara sau sâmbăta, facem aranjamente. Toate îmi plac, îți dau o satisfacţie şi o stare de bine să lucrezi aici în atelier. Când intrăm în bloc deja se simte mirosul de lavandă, afirmă Livia.
Micile produse artizanale, aranjamente florale, decorațiuni, săpunuri, lumânări, săculeți parfumați, apa de lavandă și uleiurile esențiale, ba chiar și bijuterii cu lavandă, sunt comercializate în târgurile producătorilor agricoli. Însă, soții Morar primesc și comenzi, mai ales că pe pagina lor, Lavandă de pe Someș, își mai arată din creațiile care le ies din mâinile dibace.
Planuri de viitor
După o viață petrecută în spital, Livia se pregătește încet, dar sigur, să încheie o etapă tumultuoasă din viața ei. Și se gândește deja, cu bucurie, cum își va dedica tot timpul pasiunii sale mov.
„Acum lavanda e şi plantă medicinală”, spune Livia cu zâmbetul pe buze și cu gândul că poate ajuta oamenii în continuare, cu sfaturi medicale, fără să fie neapărat într-o secție COVID a unui spital unde domnește suferința.
Soții Livia și Traian Morar vor să își crească mica lor cultură cu lavandă și să ofere și celor din jur, puțin din bucuria lor. Au planuri mărețe și visează că într-un viitor, nu foarte îndepărtat, să își primească oaspeții într-o pensiune mică, dar cochetă, ce se înalță dintre mii de tufe mov de lavandă.
Până când visul se materializează, Livia și Traian își așteaptă oaspeții la Bonțida, în terenul lor cultivat cu lavandă, care poate concura oricând cu terenurile fermierilor din Provence.
Articol realizat de: Gabriela Onț Buruian și Ancuța Ciolan Stăvar
VEZI ȘI: MULTIMEDIA. DUȘMANUL NEVĂZUT AL SĂNĂTĂȚII. POLUAREA SCURTEAZĂ VIAȚA ROMÂNILOR PARTICULĂ CU PARTICULĂ
