MULTIMEDIA Ce înseamnă să fii femeie refugiată în România. Sau despre educație și siguranță, într-o țară devenită „acasă” din nevoie
Material multimedia realizat de Gabriela Onț Buruian și Ancuța Ciolan Stăvar
Editare video: Daniela Groze
Femeile din România au parte de discriminare, arată studiile. De la faptul că nu sunt reprezentate în politică, administrație sau în conducerea marilor companii, până la nivelul de salarizare, care este inferior celui acordat bărbaților.
Să fii femeie în România nu este ușor. Dar să fii femeie refugiată în România este de două ori mai greu. Iar femeile refugiate trebuie să depășească toate obstacolele despre care veți citi în următoarele paragrafe.
Violența și discriminarea de gen
De la începutul războiului din Ucraina, mii de femei, multe dintre ele însoțite de copii sau însărcinate, au trecut granița României, într-o încercare disperată de a fugi de teroare. De teroarea războiului și, în unele situații de teroarea violentă a partenerului de viață.
Ajunse în România, o țară străină, cu o cultură ușor diferită, cu o limbă străină, au început provocările. Într-o țară unde, ințial, oamenii au fost săritori să îi ajute pe refugiați, după câteva luni, s-au văzut atitudini discriminatorii și au apărut chiar cazuri de violențe de gen: agresiune verbală, fizică, psihică, emoțională și financiară.
„Femeile ucrainence sunt supuse riscului de a deveni victime ale violenței de gen. Principalul risc e că sunt femei, al doilea că fug din calea războiului, pentru că intră în contact cu multe persoane necunoscute, apoi ajung într-o țară în care nu cunosc limba și obiceiurile, nu cunosc regulile sociale și nici legislația”, a explicat pentru ȘtiriMed, Cristina Horia, președintele Fundației Sensiblu, o organizație care derulează programe de prevenție și protecție a femeilor în fața fenomenului numit violența de gen.
130 de femei refugiate au recunoscut că au fost victime ale violentei de gen, de când se află în România. Doar 3 dintre ele au mers către autorități să raporteze abuzurile, confirmă surse consultate de jurnaliștii ȘtiriMed. Iar această neraportare a abuzurilor face ca intervenția autorităților să fie tardivă.
Educația și grija copiilor
Refugiatele ucrainence nu trebuie să se protejeze doar pe ele de violența și discriminarea de gen. Ele trebuie să aibă grijă și de copii sau de părinți, uneori bătrâni și bolnavi. Odată ce și-au obținut statutul de refugiat, aceste femei beneficiază de aceleași drepturi ca cetățenii României. Dar ele sunt din alt tablou: vorbesc o altă limbă, multe sunt mame, fără ajutor pentru creșterea și îngrijirea copiilor și sunt vulnerabile.
„Nu pot să zic dacă am simțit discriminare fizică sau de gen, dar din anumite motive, autoritățile române au ascuns faptul că refugiații ucraineni ar trebui să primească un ajutor de 500 de lei pe lună pentru fiecare copil. Copiii sunt admiși și în școli, dar dacă un copil nu cunoaște limba, nu este luat în seamă, stă degeaba și nu primește niciun document educațional, așa că este obligat să urmeze cursuri într-o școală online din Ucraina.Copiii primesc ajutor de la organizațiile World Vision, OIM, Unicef, de la Clubul nostru de femei, iar socializarea copiilor și învățarea limbii române are loc în hub-urile Ukraine și cele de la UNICEF și World Vision”, a declarat pentru ȘtiriMed, o refugiată din Ucraina, căreia, pentru a o proteja, nu îi dezvăluim identitatea.
Povestea acestei femei este povestea altor sute de refugiate. Care, dintr-o dorință comună de supraviețuire, s-au organizat, sub umbrela ONG-urilor și fundațiilor, în grupuri de suport. Societatea civilă a înțeles nevoia lor de a primi sprijin. Așa că, acum, în România, există multiple asociații care derulează programe de integrare și sprijin a femeilor și copiilor refugiați, de la întâlniri de socializare, până la grupuri de terapie, cursuri de auto-apărare, cursuri de limba română sau hub-uri educaționale cu activități școlare și preșcolare.
În județul Cluj există două hub-uri educaționale în limba ucraineană care funcționează la Royal School și la Colegiul Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr”. 136 de copii sunt înscriși la cursurile de aici.
„Avem un proiect finanțat de cei de la Unicef prin care s-a format un fel de școală ucraineană care respectă curricula din Ucraina și are profesori ucraineni iar acum este recunoscută, în sensul în care putem să oferim adeverința necesară pentru a se înscrie și pentru a primi ajutorul financiar de la Guvern. Avem partea de grădiniță, preșcolarii care sunt chiar aici la Ukraine House și mai avem partea de copii mai mari până în clasa a 12-a, iar cursurile se desfășoară în cadrul Royal School”, a declarat pentru StiriMed, Iuliana Niga, project officer Ukraine House, un ONG care ține sub umbrela sa comunitatea de ucrainence din Cluj
VIDEO IULIANA NIGA
Școala românească încurajează copiii ucraineni să învețe limba română
În județul Cluj, responsabilii zonei de educație au înțeles încă de acum doi ani că au o misiune grea, dar importantă: să îi școlarizeze pe copiii refugiați ajunși fără voia lor în România.
Clujul a fost printre primele județe care i-a primit pe elevii ucraineni în școli și le-a pus la dispoziție cursuri de limba română. Altfel, aceștia sunt obligați să meargă și la școala românească – pentru că au statut de refugiați, chiar dacă nu cunosc limba – și să urmeze și online cursurile din Ucraina, ca să le fie recunoscute studiile.
Prof. Marinela Marc, inspectorul șef al Inspectoratului Școlar Cluj spune că, dacă în primul an elevii din Ucraina erau înscriși la școală, dar nu prea frecventau cursurile, acum merg la școală. Ba chiar sunt și elevi care au câștigat concursuri școlare și au luat premii la olimpiade.
„După ultima chestionare a școlilor, în fiecare săptămână, vinerea, actualizăm evidența copiilor înscriși, avem 268 de copii refugiați înscriși la toate nivelele, de la creșă, grădiniță, ciclu primar, gimnazial și liceu. Sunt înscriși în foarte multe unități de învățământ, cele mai multe din municipiul Cluj-Napoca, dar avem și zona metropolitană Florești, în special. Spre deosebire de anul școlar trecut, când părea că facem aceste eforturi în zadar pentru că îi repartizam, dar nu frecventau, în acest an școlar frecventează. Pe noi ne interesează și frecvența lor, nu doar înscrierea și mai mult decât atât, ne bucură faptul că din acest an școlar urmează și cursurile de învățare a limbii române. Avem două grupe constituite, la Colegiul Național Pedagogic „Gheorghe Lazăr”, în care copiii învață limba română, cultură și civilizație românească de două ori pe săptămână, pe parcursul întregului an școlar”, a spus pentru StiriMed, Marinela Marc, inspector școlar general lSJ Cluj.
Mai multe detalii despre cum se desfășoară procesul educativ al copiilor ucraineni în România, urmăriți în interviul video cu prof. Marinela Marc, inspector șef ISJ Cluj.
Goana refugiatelor după un loc de muncă în România
Ca să reușească să facă față tuturor provocărilor în țara care acum le este casă, refugiatele au nevoie de bani. Dar găsirea unui loc de muncă nu este un lucru facil, atunci când nu știi limba, dar ești și mamă singură, care trebuie să aibă grijă de copii. Mai mult, unele refugiate nici măcar nu pot să profeseze în România.
„Cu siguranță, bariera lingvistică este unul dintre motive, dacă nu chiar motivul cel mai mare pentru care e destul de greu să-și găsească un loc de muncă bine plătit, ca să poată să-și susțină familia sau care să corespundă cu pregătirea lor profesională, pentru că asta e problema cea mai mare, avem niște oameni foarte calificați, cu studii superioare, care totuși nu sunt recunoscute în România. Și având și această diferență de limbă e aproape imposibil să activeze în domeniul lor”, a declarat pentru StiriMed, Iuliana Niga, project officer Ukraine House.
Iar când autoritătile sunt depășite de situație, în sprijinul refugiatelor vin tot ONG-urile, care încearcă să găsească soluții. De exemplu, Fundația Heks/Eper se implică activ să sprijine refugiatele să se integreze profesional în România. Cu ajutorul acestei fundații peste 160 de persoane și-au găsit un loc de muncă.
„Autoritățile sprijină demersurilor lor de angajare prin AJOFM și le-a conditionat chiar, prin DASM pentru a le asigura sprijinul financiar pentru hrană și locuință. Nevoile lor însă depășesc adesea capacitățile AJOFM în materie de comunicare și echivalare de studii, experiențe profesionale și infrastructură socială. Am lucrat cu AJOFM în parteneriat pentru traduceri de documente, pentru echivalarea unor studii sau competențe și pentru a organiza târguri de locuri de muncă dedicate lor”, a spus pentru StiriMed, Adela Popovici, din partea Heks/Eper Romania, activity coordinator UN Refugee Agency project.
URMĂREȘTE ȘI: PODCAST VIDEO CU MARIA STOLERU, DESPRE PROGRAMELE PENTRU FEMEI VICTIME ÎN ROMÂNIA, DIN CAUZA VIOLENȚEI DE GEN
Discriminarea de gen în mediul profesional
Discriminarea de gen este un fenomen întâlnit și la locul de muncă. Refugiatele sunt nevoite să accepte salarii mai mici, joburi sub nivelul lor de calificare sau diverse cerințe nepotrivite din partea angajatorilor.
„Noi am avut privilegiul să cunoaștem îndeaproape perspectiva angajatilor ucraineni și a angajatorilor lor, dorind să sprijinim integrarea și o colaborare bună pe termen lung. Astfel am observat că multe plângeri sunt similare cu ale românilor, dar, din cauza situației lor, le-au simțit discriminatorii: lipsa locurilor de munca part-time, salariile mici, ritmul foarte alert de lucru”, a declarat pentru StiriMed, Adela Popovici, Heks/Eper Romania, activity coordinator UN Refugee Agency project.
Îngrijorările și nesiguranța refugiaților, confirmate de studii
Un studiu făcut de Centrul Comparat al Migrației HIAS „Labour market assessment on Ukrainian refugees in Romania”, vine să confirme mărtuiriile femeilor din Ucraina.
Bărbații reprezintă 69% din cetățenii ucraineni angajați, în timp ce femeile reprezintă 29% din persoanele angajate. Mai mulți factori ar putea contribui la acest dezechilibru, inclusiv preferințele profesionale specifice și cerințele de calificare a angajatorilor.
„Abordarea acestor disparități și asigurarea de șanse egale atât pentru bărbați, cât și pentru femeile refugiate pe piața muncii poate fi crucială pentru promovarea integrării lor cu succes și a independenței financiare în România”, se arată în studiul citat.
Studiul mai indică și o realitate îngrijorătoare: puțin peste jumătate dintre respondenți susțin că sunt nevoiți să lucreze fără forme legale. Ceea ce le sporește incertitudine în ziua de mâine.
„52% dintre ei nu au contracte de muncă ceea ce le crește îngrijorarea și insecuritatea legată de locul de muncă. 42% lucrează cu forme legale și au astfel parte de protecție legală și beneficii”, se mai arată în cercetare.
Acest material este realizat în cadrul proiectului SCIENCE+, un demers internațional în domeniul jurnalismului de sănătate și al jurnalismului științific, derulat de Free Press Unlimited
