MULTIMEDIA Violența de gen în România. Cine sunt victimele unui fenomen care câștigă tot mai mult teren în Europa de Est

Material multimedia realizat de: Ancuța Ciolan Stăvar și Gabriela Onț Buruian

Editare video: Daniela Groze

A contribuit: Eugenia Kostina, Zaborona

„Am fost jignită și umilită pe stradă de către oameni străini care nici nu mă cunoșteau. Am fost numită ucraineancă nebună și mi-au zis să plec la mine acasă”

refugiată care trăiește în România

„Am simțit discriminare în momentul când ne căutam locuință. Agenții imobiliari din Florești nu ne-au returnat banii – 1800 lei. După cum știm, familiile cu bărbați și-au primit banii înapoi. În familia noastră sunt două fete și un frate mai mic. Noi nu am primit”

refugiată care trăiește în România.

„Simt și un sprijin din partea statului român, dar și din partea comunității și a ONG-urilor în special. La Suceava avem diverse activități și pentru cei mari și pentru cei mici precum, grupuri de suport psihologic, afterschool pentru copii, diferite serbări”

refugiată care trăiește în România.

„În Ucraina, da, am simțit discriminarea de gen. Tot timpul când am încercat să obțin un stagiu de practică – sunt medic – nimeni nu a vrut să mă ia pentru că eram femeie. Au râs când au auzit ce specialitate vreau să studiez – sunt medic legist – , spunând că este doar pentru bărbați”

refugiată care trăiește în România.

„Când am trecut granița, în rând cu alte femei, la începutul invaziei la scară largă, mai multe dintre ele mi-au mărturisit că nu fugeau de război, ci de soții lor. Pentru ele a fost o șansă de salvare; au avut ocazia de a scăpa de suferință și de a o lua de la capăt. Au reușit? Nu știu, dar vreau să cred că da”

Eugenia Kostina, ucraineancă, redactor șef al ziarului Zaborona

Toate aceste mărturii aparțin unor femei care au experimentat violența de gen în România sau în Ucraina. Au fost abuzate fizic, psihic sau emoțional – de cele mai multe ori – de agresori bărbați, pentru că sunt femei.

1 din 3 femei din Uniunea Europeană a experimentat, cel puțin o dată în viață, violența de gen, arată statisticile oficiale.
Din paragrafele următoare și din materialele video veți înțelege ce este violența de gen, cine sunt cele mai multe victime ale acestui fenomen și ce fac statul, legislația și societatea civilă pentru persoanele care ajung să experimenteze acest tip de violență.

Ce este violența de gen?

Violența de gen este un fenomen complex ce afectează, în primul rând femeile, spune Maria Stoleru, un om care cunoaște poveștile violente de viață ale multor femei victime – sau supraviețuitoare ale violenței de gen din România. Și care, de doi ani încoace, lucrează și cu refugiate ucrainence. O altă categorie vulnerabilă de persoane care, fie au fost, fie sunt expuse riscului de a deveni victime ale violenței de gen.

„Violența de gen este violența care se întâmplă femeilor. Ne referim, aici, la toate formele de violență: fizică, psihică, emoțională, financiară, spirituală, cibernetică, are o formă foarte amplă de manifestare. Și totodată, diferite forme, de la violența în cuplu, traficul de persoane, abuzul sexual. Este un fenomen complex”, explică Maria Stoleru, coordonatoarea Centrului Metropolitan pentru Egalitate de Gen

Violența de gen în cuplu este un joc de putere între sexul tare – bărbatul, și sexul slab – femeia, mai spune Maria Stoleru. Iar în spațiul cultural al Europei de Est există cutuma că bărbatul deține puterea în cuplu, ceea ce duce, de multe ori, la violență sub diferite forme.

„Femeia este controlată în totalitate. Puterea femeilor de decizie asupra vieții lor este profund afectată. Nu sunt lăsate să aibă prieteni, nu țin legătura cu familia, nu au puterea să ia decizii economice”, mai spune Maria Stoleru.

Refugiatele, victime aproape sigure ale violenței de gen, în România

Chiar dacă în statistici oficiale victimele ucrainence ale violenței de gen în România nu sunt bifate, ele există în realitate. Dar nu au raportat abuzurile.

130 de femei refugiate au recunoscut că au fost victime ale violentei de gen, de când se află în România. Doar 3 dintre ele au mers către autorități să raporteze abuzurile, confirmă surse consultate de jurnaliștii ȘtiriMed. 

 127 de victime nu au raportat abuzurile la care au fost supuse. Fie pentru că nu au știut cum, fie pentru că le-a fost rușine, frică, fie pentru că nu au avut putere, pentru că nu vorbeau română sau engleză sau pentru că nu aveau încredere în autorități.

Norocul femeilor care nu știu ce drepturi au sau cum să se apere, se numește societate civilă. Multe ONG-uri și fundații din România și-au dat seama căror riscuri sunt expuse aceste femei singure și au încercat să le includă în programe de protecție.

„În primul rând trebuie să ne gândim la contextul în care au ajuns la noi în țară: au venit în contextul unui război. În astfel de situații riscurile cresc atât în țara de origine, cât și pe traseul pe care îl străbat, dar și pe parcursul șederii pe teritoriul României, dar și după repatriere. Riscurile vin din mai multe direcții. Principalul risc e că sunt femei, al doilea că fug din calea războiului, pentru că intră în contact cu multe persoane necunoscute, apoi ajung într-o țară în care nu cunosc limba și obiceiurile, nu cunosc regulile sociale și nici legislația”, explică pentru ȘtiriMed, Cristina Horia, președintele Fundației Sensiblu. 

Poveștile prin care trec multe refugiate în România sunt dramatice, interiorizate și sunt povestite, în cel mai bun caz, în fața unui psiholog care le vorbește limba. 

„Am avut cazuri de de femei care au venit aici în special pentru a se adresa Anei, psiholoaga noastră. Ana a încercat să ofere primele sesiuni de consiliere, însă noi îi redirecționăm către o altă organizație, Zona Metropolitană Cluj, care are un proiect cu Sensiblu unde se adresează strict cazurile de violență de gen, iar noi colaborăm cu ei și îi redirecționăm acolo pe beneficiarii noștri, a declarat pentru StiriMed, Iuliana Niga, project officer Ukraine House, un alt ONG care întinde o mână de ajutor refugiaților pentru care România este, deocamdată, „Acasă”.

Aflați din următorul video cum încearcă Fundația Sensiblu să le ajute pe aceste femei să nu devină victime ale violenței de gen. Cristina Horia, președintele Fundației Sensiblu explică cine sunt agresorii și cum pot femeile din Ucraina să se ferească de ei.

Statul român, partener al ONG-urilor

Cu proceduri greoaie, legi anevoioase, lipsuri financiare și resurse umane prea puține, statul român reușește prea rar să se implice activ în protecția victimelor violenței de gen. Mai ales atunci când abuzurile nu sunt raportate. Dar, în fiecare instituție de stat există și oameni care, dincolo de proceduri, acționează cu sufletul.

În Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, la coordonarea Biroului de Analiza și Prevenția Criminalității este cms. șef Gina Pop, o femeie cu suflet mare, care știe cât de prețioasă este puterea prevenției. A înțeles de la primele valuri de refugiați care au trecut granițele României, la ce riscuri sunt expuse femeile străine. Așa că, periodic, împreună cu echipa ei,cu sprijinul superiorilor săi și în parteneriat cu Fundația Sensiblu, organizează întâlniri de informare cu refugiatele.

Urmăriți în acest video cum decurg întâlnirile refugiatelor cu polițiștii români.

Fuga peste graniță a fost și fuga de violența soților

Violența de gen este un fenomen, atât în România, cât și în Ucraina, spun specialiștii și indică statisticile. Și nu doar de când a început războiul. Femei care au fost abuzate fizic, psihic și emoțional de soți, au fugit peste granițe când a izbucnit războiul.

„Când am trecut granița în rând cu alte femei la începutul invaziei la scară largă, mai multe dintre ele mi-au mărturisit că nu fugeau de război, ci de soții lor. Pentru ele a fost o șansă de salvare; au avut ocazia de a scăpa de suferință și de a o lua de la capăt. Au reușit? Nu știu, dar vreau să cred că da”, a afirmat pentru ȘtiriMed, Eugenia Kostina, redactor șef al ziarului Zaborona din Ucraina și ea, la rândul ei, o ucraineancă victimă a violenței de gen și violenței domestice.

Să le audă pe alte femei mărturisind că fug mai degrabă de violența partenerilor, decât de război, era ca și cum Eugenia și-ar fi auzit propria poveste de viață.

„În familia mea a existat violență. Iar eu, cunoscând această experiență, am avut în continuare, ca adult, o relație toxică, care a fost însoțită de mai multe tipuri de violență. De ce nu am plecat la primele semne? Sunt o femeie puternică, dar nu am avut suficientă putere. Cu toate acestea, de îndată ce s-a ivit ocazia, am fugit. Dar am trecut totuși prin această experiență și am lucrat cu un psiholog. De asemenea, mă ajută să-mi împărtășesc deschis experiența cu cei care au nevoie de sprijin”, punctează Eugenia.

Eugenia Kostina mai spune că prevenția este importantă, dar trebuie făcută sistematic și pe categorii de victime și agresori.

„În opinia mea, nu este suficient să ne adresăm abuzatorilor potențiali sau actuali. Dacă se comportă astfel, ei cred că acționează corect: putem să nu fim de acord cu argumentele lor, dar ei cred în adecvarea și legitimitatea unui astfel de comportament. Cred că este necesar să lucrăm separat cu mai multe audiențe, împărțindu-le, în plus, în funcție de gen: victime potențiale, victime deja, copii și adolescenți. Acestea ar trebui să fie campanii separate, cu mesaje și canale de comunicare diferențiate pentru un public țintă specific”, mai spune Eugenia.

Războiul din Ucraina produce și victime ale violenței de gen

Mulți bărbați din Ucraina au rămas acasă, să lupte în războiul de pe teritoriul țării lor. Dar au continuat sau au început să fie agresori pentru partenerele lor de viață. Unele femei și-au luat copiii și au fugit peste granițe. Altele, au rămas acolo. Și mai există o categorie de refugiate, cele care s-au întors în Ucraina, după o perioadă.

Psihoterapeuții spun că fenomenul violenței de gen, în contextul războiului,este evident și nu trebuie trecut cu vederea.
Jurnalistul ȘtiriMed, Ancuța Ciolan Stăvar, a stat de vorbă cu colonelul în rezervă doctor Vasile Mărineanu, psihoterapeut și psiholog militar, despre mecanismele care declanșează comportamentul agresiv al bărbaților din război, asupra partenerelor de viață. Psihoterapeutul subliniază ferm că, ajutorul psihoterapeutic este necesar, atât pentru victime, cât și pentru agresori.

„Trauma de război poate să aibă consecințe grave, în general, asupra emoțiilor și comportamentului persoanelor care sunt implicate în conflictul armat și se pot produce o serie de efecte la nivel de funcționalitate cognitivă, sunt afectate autocontrolul, autoreglarea emoțională. Iar toate aceste lucruri pot să persiste mult timp și să aibă efecte pe plan personal, social, familial”, explică pentru ȘtiriMed, colonel în rezervă dr. Vasile Mărineanu, psihoterapeut, psiholog militar și președinte al Societății de Psihologie Militară.

Urmăriți interviul video cu psihoterapeutul colonel în rezervă dr. Vasile Mărineanu, unde vorbește și despre violența în cuplu, despre gelozia apărută pe fondul distanței între parteneri și despre posibile soluții, pentru diminuarea fenomenului violenței de gen.

Care este situația violenței de gen în Ucraina (fragment realizat de Eugenia Kostina, redactor șef al ziarului Zaborona, Ucraina)

STATISTICI
În 2022, poliția și autoritățile de protecție socială au primit 251.829 de plângeri privind violența domestică. Dintre acestea, au fost înregistrate 244.381 de cereri și notificări de infracțiuni penale. Această cifră este cu 25% mai mică decât în 2021. La acea dată, au fost înregistrate 325 599 de cereri și mesaje.

Vreau să subliniez că un eveniment semnificativ și mult așteptat în domeniul protecției împotriva violenței în 2022 a fost ratificarea Convenției de la Istanbul. Aceasta pune accentul pe standarde de protecție mai ridicate, iar infractorii se vor confrunta cu consecințe mai severe pentru acțiunile lor. Vreau să subliniez că lupta împotriva violenței a fost intensificată la nivel legislativ după victoria Revoluției Demnității. Convenția de la Istanbul nu a putut fi ratificată multă vreme din cauza conceptului de gen: populiștii din parlament au echivalat-o cu legalizarea comunității LGBTQ.

Cu toate acestea, statisticile pentru 2023 sunt dezamăgitoare. De la începutul anului, poliția a primit aproape 244.000 de declarații și rapoarte privind violența domestică. 76,5% dintre apeluri provin de la femei, 20% de la bărbați și mai mult de 3% de la copii.
În 10 luni din 2023, anchetatorii au inițiat peste 2.300 de proceduri penale.

În același timp, Zaborona a trimis recent o solicitare oficială către Poliția Națională din Kiev, unde au raportat doar 88 de cazuri de violență domestică. Și, potrivit administrației orașului, de cinci ori mai multe persoane au depus cereri la ei. De ce sunt cifrele diferite? Aceasta este o întrebare bună: poate că nu există o bază unică, iar victimele o pot folosi de mai multe ori.

PEDEAPSĂ
Săvârșirea violenței domestice intră sub incidența articolului 126-1 din Codul penal al Ucrainei. Violența domestică se pedepsește cu muncă în folosul comunității pentru o perioadă de 150 până la 240 de ore, cu arestul pentru o perioadă de până la șase luni, cu restricția de libertate pentru o perioadă de până la cinci ani sau cu privarea de libertate pentru o perioadă de până la doi ani. Recent, Parlamentul a adoptat un proiect de lege privind purtarea unei brățări electronice, așa cum funcționează în România. De asemenea, puteți obține un ordin de restricție.

AJUTOR

În Ucraina, multe organizații pentru drepturile omului ajută victimele, camere de securitate unde puteți sta până la 20 de zile și adăposturi speciale – adresele acestora nu sunt dezvăluite din motive de securitate.
Pentru a preveni și contracara violența domestică, poliția națională a creat 54 de unități specializate, în cadrul cărora funcționează 62 de grupuri mobile de intervenție.
Există, de asemenea, linii telefonice de urgență:

• guvernamentale: 1547;
• naționale: 116.123;
• în Kiev: 044-272-15-00;
• puteți contacta grupurile pentru drepturile omului.

ORGANIZAȚII PE CARE LE POT RECOMANDA

• La Strada https://la-strada.org.ua/en/
• Розірви коло (Break the circle) https://rozirvykolo.org/
• ED-ERA https://nonviolence.ed-era.com/help
• Organizații internaționale https://www.refugeehelp.nl/
  

Cum poate fi prevenită violența de gen, cu ajutorul inteligenței artificiale

Din acest an, o aplicație creată la nivel international Safe City, este disponibilă și în limba română și ucraineană. Aici femeile pot raporta, anonim, diferite situații de abuz. În acest fel, aplicația devine și un instrument de protecție, pentru că, în orice moment ele pot vedea care sunt zonele nesigure din oraș și le pot evita.

Aplicația se poate descărca gratuit din App Store și Magazin Google Play. AICI puteți vedea care este situația în România

Acest material este realizat în cadrul proiectului SCIENCE+, un demers internațional în domeniul jurnalismului de sănătate și al jurnalismului științific, derulat de Free Press Unlimited