Selectați pagina

Ce înseamnă nașterea naturală. Tot ce trebuie să știi despre venirea unui copil pe lume în mod natural

Ce înseamnă nașterea naturală. Tot ce trebuie să știi despre venirea unui copil pe lume în mod natural

Frica de naștere, de orice fel ar fi ea, este o emoție absolut normală, prezentă la majoritatea femeilor însărcinate, la diferite intensități de-a lungul celor aproximativ 280 de zile de sarcina. Însă această frică este, de fapt, teamă de necunoscut, de o experiență netrăită încă și percepută doar prin poveștile celor din jur.

Dr. Elena Cocîrță, medic specialist obstetrică-ginecologie la Clinică Nativia, oferă pentru ȘtiriMed o serie de informații despre ce înseamnă nașterea naturală și care sunt procedurile medicale ce pot apărea în timpul acesteia. Aceste informații au drept scop informarea corectă a persoanelor interesate să afle ce presupune aducerea pe lume a unui copil, în mod natural, dar și complicațiile care pot apărea.

Elena Cocirta
dr. Elena Cocirta, Clinica Nativia

Aflați în rândurile următoare tot ce trebuie să știți despre ce înseamnă nașterea naturală.

Cum ne pregătim pentru naștere?

Scopul principal al pregătirii în vederea nașterii este acela de a reduce frica generată de un eveniment stresant care aduce schimbări majore în viața unei femei. Este important pentru o femeie gravidă să aibă alături familia în timpul travaliului, pentru suport moral și, de asemenea, să aibă alături medicul și întreagă echipă implicată în urmărirea sarcinii.

Cursurile de puericultură joacă un rol decisiv, ajutând pacienta să obțină informațîi utile despre sarcina, travaliu, naștere, perioada postpartum și despre îngrijirea copilului, informații furnizate de profesioniști în domeniu.

Mai mult decât atât, are posibilitatea să se întâlnească cu alte gravide cu care poate face schimb de informații sau împărtăși experiențe similare.

Ce este travaliul?

Travaliul reprezintă procesul fiziologic în timpul căruia fătul și anexele (placentă, membranele și cordonul ombilical) sunt expulzate în afara uterului. Acesta începe odată cu contracțiile uterine dureroase care produc scurtarea și dilatarea colului.

Contracțiile uterine care nu produc modificări ale colului nu sunt considerate a fi contracții de travaliu, iar dilatarea colului în absența contractiilor uterine sugerează incontinență cervicală și nu îndeplinește definiția unui travaliu.

Travaliul este împărțit în trei etape:

Prima începe odată cu contracțiile uterine dureroase și se sfârșește la dilatație completă, de 10 centimetri. Are două faze:

  • Faza de latentă sau faza inițială: contracțiile sunt rare, neregulate, mai puțîn dureroase. În această perioada colul uterin începe să se scurteze și să se deschidă.
  • Faza activă: începe de la o dilatație a colului de 3-4 cm, contactiile devin regulate, mai dese, mai lungi și mai puternice. În acesta perioada, capul bebelușului începe să se acomodeze la pelvisul matern și să coboare spre canalul de naștere.

A două etapă începe când dilatația colului este completă și se sfârșește cu nașterea copilului.

Ultima etapă se petrece după nașterea fătului, prin expulzarea placentei.

În mod obișnuit, travaliul poate debuta în orice moment începând cu săptămâna 37, când se consideră că o gravidă este la termen. Dar există situațîi când travaliul și nașterea pot fi premature, înainte de 37 săptămâni. În aceste cazuri travaliul are aceleași stadii.

Cât durează și ce informații ar trebui să știm despre travaliu?

Durata travalului poate varia de la o persoană la alta în funcție de multe caracteristici, printre care existența sau nu a unei nașteri anterioare sau existența anesteziei peridurale.

Fiecare stadiu al travaliului are durata diferită. În general, prima etapă are o durata de 5-6 ore, în cazul femeilor aflate la prima naștere și de 4 ore în cazul celor multipare. Etapă a două se consideră a fi prelungită la femeile care nu au mai născut dacă depășește două ore, respectiv 3 ore în cazul celor cărora li s-a efectuat anestezia peridurala.

În cazul pacientelor aflate la a două naștere sau care au mai multe nașteri durata etapei a două este de o ora, respectiv de două ore în caz de anestezie peridurala. Placentă și membranele sunt expulzate, de regulă, în primele 10 minute după nașterea copilului, dar acest lucru poate dura până la 30 minute.

Cum poate fi diminuat disconfortul gravidei în timpul travaliului?

Există mai multe tehnici care ajută la diminuarea durerii și a senzației de disconfort în timpul travaliului. Acestea pot fi non-farmacologice și farmacologice.

Din prima categorie putem menționa:

  • Schimbarea poziției corpului astfel încât gravidei să îi fie cât mai confortabil cu menținerea posibilității de mișcare;
  • Utilizarea unei mingi de naștere;
  • Masaj;
  • Tehnici de respirație;
  • Muzicoterapie.

Dintre metodele farmacologice menționăm:

  • Analgezicele și sedativele care se administrează pe cale sistemică și care oferă un grad mediu de ameliorare a durerii; reprezintă o metodă puțin invazivă care se utilizează atunci când anestezia regională nu este disponibilă sau este contraindicată. Poate produce reacții adverse precum: greață, vărsături, amețeală, scăderea reactivitatii fătului pentru că aceste substanțe traversează bariera feto-placentară.
  • Protoxidul de azot/oxigen – un gaz care conține 50% protoxid de azot și 50% oxigen și pe care gravida și-l autoadministrează inhalator. Din cauza timpului necesar pentru a-și face efectul, inhalarea lui trebuie să înceapă cu 30 secunde înaintea începerii contracției și trebuie să înceteze atunci când contracția scade în intensitate. Este eliminat rapid prin plămâni și nu se acumulează pentru a crea reacții adverse.
  • Anestezia regională este una dintre cele mai utilizate și eficiente metode de diminuare a durerii în timpul travaliului. Dintre tipurile de anestezie regională cea mai utilizată este anestezia peridurală. Aceasta presupune montarea unui cateter la nivelul spațiului epidural prin intermediul căruia se injectează substanță anestezică. Procedura se efectuează la cererea pacientei cu scopul de a ameliora durerea și, de asemenea, este utilă pentru a suplimenta anestezia și confortul în cazul unei nașteri instrumentale (cu utilizarea forcepsului sau ventuzei).

Anestezia regională este contraindicată în caz de probleme de coagulare, infecție în partea de jos a coloanei vertebrale sau în caz de presiune intracraniana crescută.

Reacțiile adverse precum eritem și prurit la locul injecției (roșeață și mâncărime) sau scăderea tensiunii materne cu scăderea bătăilor cardiace fetale sunt tranzitorii și ușor de tratat.

Care sunt avantajele nașterii naturale?

Nașterea naturală este un proces fiziologic, normal, prin care trece orice femeie care nu are o contraindicație de a naște astfel. Printre avantaje putem enumeră:

  • Risc mai mic de complicații comparativ cu operația cezariană (sângerare excesivă, infecție, tromboză venoasă, imobilizare prelungită);
  • Posibilitatea de recuperare rapidă, la 2 ore postpartum aceasta se poate deplasa;
  • Necesitatea scăzută de medicație suplimentară, precum analgezicele;
  • Pacienta poate să aibă grijă de bebeluș mult mai repede, inclusiv să îl alăpteze;
  • Instalarea lactației mai rapid;
  • Externarea din spital se face mult mai repede.

Care sunt dezavantejele nașterii naturale?

Pentru gravidele care nasc natural principala problema o reprezintă durerea în timpul travaliului. Dar există metode prin care aceasta poate fi ameliorată semnificativ pentru a crește confortul gravidei și pentru a crea o experiență unică, aceea a nașterii.

În cazul nașterii naturale pot să apară complicații cu pierderi de sânge sau rupturi perineale, dar acestea sunt de obicei mult mai puțin grave, comparativ cu cezariană.

Ce probleme pot interveni după nașterea prin operație cezariană?

Nașterea prin operație cezariană predispune la riscuri mai crescute pentru complicații în sarcinile viitoare. Una dintre complicațiile care pot să apară se referă la anomalii ale placentei:

  • Inserția joasă a placentei, în apropierea colului uterin, sau placentă praevia. Aceasta importă un risc crescut de sângerare și de naștere prematură.
  • Aderența anormală a placentei: placenta invadează în mod anormal peretele uterin sau chiar organele învecinate uterului.

În cazul unei cicatrici uterine, la o sarcină viitoare există riscul de subțiere a acelei cicatrici sau de rupere a ei, în special în cazul tentativei de naștere naturală după cezariană.

Un defect la nivelul cicatricii uterine din cauza vindecării inadecvate poate duce la subțierea peretelui uterin la acel nivel cu consecințe precum: sângerări neregulate, durere la menstruație sau la contactul sexual sau chiar prinderea unei sarcinii pe cicatrice cu risc de rupere precoce a uterului.

Care sunt situațiile în care nașterea naturală nu este indicată?

Există situații medicale în care nașterea naturală este contraindicată sau prezintă riscuri mai mari decât beneficii, atât pentru mamă, cât și pentru făt. Situațiile când se recomandă nașterea prin operație cezariană pot fi:

  • Prezentația pelviană sau transversă – atunci când copilul este poziționat cu pelvisul în jos sau când capul este într-unul dintre flancurile materne, iar pelvisul în cel opus;
  • Sarcina gemelară – în situația în care copiii sunt în altă prezentație decât cea craniană (cu capul în jos) sau cei doi copii împart același sac amniotic;
  • Macrosomia – greutatea fetală estimată peste 4500 g, care se asociază cu risc crescut de distocie de umeri și trauma perineală și vaginală maternă;
  • Monitorizare cardiotocografica fetală anormală – se observă anomalii ale bătăilor cordului fetal;
  • Placentă praevia – placentă care este poziționată în apropierea colului uterin sau care îl poate acoperi;
  • În situațiile unor urgențe precum: decolarea de placentă, prolabarea de cordon sau ruptură uterină se practică operația cezariană de urgență.

VEZI ȘI VIDEO NORA NICULESCU, DESPRE NAŞTERE ÎN TIMPUL PANDEMIEI ŞI BIRTH STORY LISTENING

Despre autor